ICCJ. Decizia nr. 711/2006. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 711/2006
Dosar nr. 2816/2005
nr. 11648/1/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 decembrie 2004, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi de Recuperare a Capacităţii de Muncă, schimbarea specializării din „medicină de familie", în „psihiatrie adulţi" şi, în consecinţă, modificarea ordinului de confirmare a intrării în rezidenţiat nr. 964 din 2 noiembrie 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este infectat cu virusul hepatic C şi, fiind medic rezident, este posibil să reprezinte o sursă de infecţie pentru pacienţii cu care vine în contact, iar, pe de altă parte, mediul profesional este unul contagios cu risc ridicat.
Ministerul Sănătăţii, prin adresa nr. VIII/d/228/2 din 19 mai 2004, i-a răspuns că solicitarea sa de schimbare a specializării nu se încadrează în prevederile legale.
La data de 24 iunie 2004 a expediat o nouă cerere Ministerului Sănătăţii, cu aceeaşi solicitare, la care nu a primit răspuns în cele 30 de zile prevăzute de Legea nr. 29/1990, astfel că a apreciat că refuzul pârâtului este nejustificat.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 85/F din 30 iunie 2005, a admis excepţia de tardivitate invocată de pârât şi, în consecinţă, a respins acţiunea, ca tardiv formulată, având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul P.A. susţinând, în esenţă, că instanţa greşit a respins acţiunea, ca tardiv formulată.
Astfel, a precizat reclamantul, acţiunea sa nu este tardivă faţă de termenul de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, având în vedere că răspunsul dat de Ministerul Sănătăţii, prin adresa nr. VIII d/228/2 din 19 mai 2004, a fost actul administrativ care i-a adus vătămare, după care a formulat altă cerere, în data de 24 iunie 2004, la care nu a mai primit răspuns.
Recursul este nefondat.
Excepţia de tardivitate a acţiunii a fost corect admisă de instanţa de fond, întrucât reclamantul nu a formulat acţiunea în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei asupra cererii sale, respectiv de la primirea răspunsului scris din 19 mai 2004, fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Împrejurarea că instanţa a fost totuşi sesizată în termenul de 1 an de la comunicare, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, este lipsită de relevanţă în cauză, pentru că reclamantul nu a invocat şi nu a dovedit depăşirea termenului de 30 de zile, din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
Cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 5 decembrie 2004, astfel că, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa a reţinut corect că şi faţă de cel de-al doilea memoriu formulat de reclamant, către pârâtul Ministerul Sănătăţii, la data de 24 iunie 2004, acţiunea este tardivă.
Pentru cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei nr. 85/F din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 72/2006. Contencios. Pensii Ministerul... → |
|---|
