ICCJ. Decizia nr. 72/2006. Contencios. Pensii Ministerul Justiţiei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 72/2006
Dosar nr. 2326/2005
nr. 9681/1/2005
Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 228 din 24 mai 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Ş.S., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Casa Locală de Pensii a sectorului 5 şi în consecinţă: a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei, la întocmirea documentaţiei de pensionare pentru reclamantă, în sensul de a se avea în vedere adaosul la indemnizaţia brută de 20%, în loc de 15%, a anulat Decizia nr. 147238 din 2 martie 2005, emisă de cea de-a doua pârâtă, obligând-o pe aceasta la emiterea unei noi decizii de pensionare, în raport cu documentaţia transmisă de Ministerul Justiţiei, urmând ca acordarea drepturilor reclamantei să se facă pe o perioadă de 3 ani, deci începând cu 19 aprilie 2002.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia de necompetentă materială invocată de Ministerul Justiţiei şi întemeiată pe dispoziţiile art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000 a fost considerată ca neîntemeiată, raportat la obiectul acţiunii, respectiv includerea în veniturile salariale care au constituit baza de calcul a pensiei, a procentului de 20%.
S-a constatat că încă de la data emiterii deciziei iniţiale de pensionare, calculul pensiei a fost eronat şi că şi prin Decizia contestată s-a menţinut această eroare. La baza acestui calcul a stat documentaţia întocmită de Ministerul Justiţiei, mai exact greşita acordare a adaosului de 15%, în loc de 20%, de care beneficiază reclamanta, aceasta având o vechime în magistratură de 33 de ani şi 2 luni, conform art. 42 şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată.
În termen legal, împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esenţă, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, pentru greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 42, 43 şi 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, în vigoare la data pensionării reclamantei.
Examinând cauza, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa Curţii de Apel Craiova s-a pronunţat cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Astfel cum rezultă din acţiunea formulată de reclamantă, obiectul acesteia vizează anularea deciziei nr. 147238 din 2 martie 2005, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Casa Locală de Pensii a sectorului 5 şi emiterea unei noi decizii pe baza documentaţiei salariale, incluzând adaosul de 20%, ce va fi întocmită de Ministerul Justiţiei.
Sesizată prin întâmpinarea Ministerului Justiţiei, cu excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, motivată prin dispoziţiile art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000, instanţa fondului a dat o dezlegare greşită acestei excepţii. Aceasta, în condiţiile în care s-a considerat că nu se invocă o greşeală de calcul, ci întocmirea unei documentaţii greşite de către Ministerul Justiţiei.
Cu toate acestea, motivarea sentinţei se axează pe calculul eronat al pensiei, încă de la emiterea deciziei iniţiale şi pe menţinerea acestei erori şi prin ultima decizie din 2 martie 2005.
Dispoziţiile art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, stipulează în mod expres competenţa tribunalelor în această materie.
Problema documentaţiei, întocmite de Ministerul Justiţiei ce stă la baza calculului pensiei, este accesorie cererii principale de anulare a deciziei de pensionare, iar chemarea în judecată a acestui pârât - autoritate centrală, nu este prin ea însăşi de natură a atrage competenţa curţii de apel. De altfel, aşa cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 92/1992, republicată, acest act normativ nu cuprinde prevederi speciale privind competenţa judecării litigiilor care privesc deciziile de pensionare ale magistraţilor, acestora fiindu-le aplicabil dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 19/2000.
Pentru toate acestea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis, iar sentinţa recurată va fi casată, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti [art. 155 lit. d), cu referire la art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 228 din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 711/2006. Contencios. Refuz emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 738/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
