ICCJ. Decizia nr. 795/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 17 februarie 2005, la Curtea de Apel București, reclamantul I.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând să se dispună anularea Ordinului nr. 445 din 9 martie 2004, privind rechemarea sa de la post înainte de termen și a actului prin care s-a aprobat decontarea a 50% din costul biletului de avion cumpărat de soția sa în luna august 2002, pentru a-l urma la post la Ambasada României de la Montevideo, Uruguay.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să încheie carnetul său de muncă și al soției, cu începere de la data de 25 februarie 2004 și să-i plătească suma de 23.350 dolari SUA, cu titlul de daune morale și daune materiale, reprezentând drepturile bănești pe perioada ianuarie - 25 februarie 2004, costul biletului de avion plătit în august 2002, contravaloarea a 50% din costul biletului de avion cumpărat la revenirea în țară, la 19 februarie 2004, cu dobânzile aferente, veniturile nerealizate pe lunile februarie - martie 2005, contravaloarea facilităților de care nu a beneficiat conform art. 23 din Legea nr. 269/2003, precum și sporul de 100% din salariul de bază cuvenit în perioada 2002 - ianuarie 2005, potrivit art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 495/2004, pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru și în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare.
Prin sentința civilă nr. 994 din 25 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, reținând că litigiul este de dreptul muncii, întrucât în perioada în care reclamantul a fost trimis în misiune în străinătate, i-a încetat calitatea de funcționar public și ordinul de rechemare de la post și de încetare a misiunii are ca obiect desfacerea contractului de muncă.
La Tribunalul București, reclamantul a completat obiectul acțiunii sale, solicitând obligarea pârâtului la plata drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, de la data de 1 februarie 2005, când a îndeplinit condițiile de pensie și până la data depunerii cererii la Casa de Pensii a municipiului București, care a refuzat primirea dosarului de pensie, pentru că nu a fost închis carnetul de muncă. Reclamantul a precizat și cererea de daune, arătând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 dolari SUA, pentru repararea pagubei produsă prin vătămarea dreptului său de a beneficia în străinătate, de privilegiile și facilitățile conferite de dreptul internațional și convențiile în materie la care România este parte.
Prin sentința civilă nr. 4.003 din 14 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, ca instanță de contencios administrativ și pentru rezolvarea conflictului negativ de competență astfel ivit, a înaintat dosarul, la înalta Curte de Casație și Justiție.
Hotărârea tribunalului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și pe reglementarea cuprinsă în Legea nr. 269/2003, cu motivarea că reclamantul are calitatea de funcționar public și prin ordinul contestat s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu autoritatea pârâtă, chiar dacă a existat un contract individual de muncă.
învestită în soluționarea prezentului conflict negativ de competență, ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a stabilit că Tribunalul București este competent să judece pricina în primă instanță, pentru următoarele considerente:
în baza H.G. nr. 21/2001, personalul Departamentului de Comerț Exterior din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului a fost transferat la Ministerul Afacerilor Externe.
Prin O.G. nr. 75/2002, acest departament a fost reorganizat ca Departament de Comerț Exterior, structură organizatorică fără personalitate juridică în aparatul de lucru al Guvernului, subordonată Primului-Ministru.
Reclamantul, în calitate de consilier diplomatic la Direcția Mediu de Afaceri și Investițional din cadrul Ministerului Afacerilor Externe a fost trimis în misiune permanentă la Ambasada României de la Montevideo, cu începere de la data de 28 martie 2002. După trecerea Departamentului de Comerț Exterior de la Ministerul Afacerilor Externe, la Secretariatul General al Guvernului, reclamantul a fost menținut în schema externă a ministerului, făcând parte din personalul cu atribuții economice din serviciul exterior, până la încetarea raporturilor sale de muncă, dispusă de ministerul pârât, prin Ordinul nr. 445 din 9 martie 2004.
în perioada trimiterii sale în misiune în străinătate, de către Ministerul Afacerilor Externe, reclamantul a fost încadrat pe o funcție contractuală, conform H.G. nr. 837/1995 și calitatea sa de funcționar public a fost suspendată.
în consecință, cererile reclamantului au ca obiect drepturile cuvenite în baza unui contract de muncă și soluționarea litigiului este de competența tribunalului, ca instanță cu plenitudine de jurisdicție în soluționarea conflictelor de muncă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Cum reclamantul contestă legalitatea Ordinului nr. 445 din 9 martie 2004, ca act de încetare a raporturilor de muncă și a funcției de natură contractuală și solicită obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale și a daunelor morale și materiale, în cauză sunt incidente normele de competență materială menționate anterior și care prevăd că tribunalul este competent să se pronunțe în primă instanță.
în consecință, Curtea a stabilit că pentru judecarea prezentului litigiu, competența aparține Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 794/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 796/2006. Contencios → |
|---|
