ICCJ. Decizia nr. 819/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 3355 din 30 mai 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 29 din 26 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Această sentință civilă a fost casată și, în fond, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, anularea dispoziției privind transferul în interesul serviciului (nr. II/06099 din 15 aprilie 2003).
Pentru a pronunța această soluție, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că din actele și lucrările dosarului rezultă că intimatul-reclamant a acceptat să lucreze în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, într-o funcție potrivit competenței sale și că dispozițiile legale incidente în această cauză sînt cele prevăzute de Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, și nu cele prevăzute de art. 91 din Legea nr. 188/89, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, intimatul-reclamant, cerere respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 5581 din 22 noiembrie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
La data de 9 decembrie 2005, B.G. a atacat și pe calea contestației în anulare, decizia nr. 3355/2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Contestatorul a susținut că hotărârea înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, astfel că tribunalul, ca instanță de drept comun, era competent a soluționa cererea sa, și nu instanța de contencios administrativ, cum în mod greșit s-a procedat.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Prin art. 317 C. proc. civ., sunt reglementate motivele pentru care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sau de drept comun, cum a fost numită în doctrina juridică; la pct. 2 al alin. (1) din acest text procedural se arată: "când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență", iar în speță este indicat acest temei.
Numai că legiuitorul a stabilit în mod expres nu doar motivele pentru care se poate exercita această cale de atac (de retractare), ci și condițiile de admisibilitate ale acesteia, și anume:
1. în discuție să fie o hotărâre irevocabilă; și
2. partea să nu fi putut invoca motivele prevăzute la pct. 1 și 2 din art. 317, pe calea apelului sau a recursului.
în cauză, contestația în anulare este formulată împotriva unei hotărâri irevocabile, respectiv a deciziei nr. 3355/2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, dar nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție, a admisibilității, arătată mai înainte.
Verificându-se actele dosarului, se constată că împotriva sentinței civile nr. 29/2005, a Curții de Apel Cluj, B.G. nu a declarat recurs pentru încălcarea normelor de competență, așa încât nu este admisibilă contestația în anulare pentru acest motiv. Un alt punct de vedere ar însemna o nesocotire al caracterului subsidiar al căilor de atac, în sensul acceptării ca o cale de atac extraordinară de retractare să poată fi folosită înaintea unei căi de atac de reformare, (în speță, recursul).
în condițiile în care calea de atac a recursului nu a fost exercitată de către contestatorul de acum, este exclusă și incidența dispozițiilor alin. (2) al art. 317 C. proc. civ.
Pentru cele expuse, prezenta contestație în anulare a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 823/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 825/2006. Contencios → |
|---|
