ICCJ. Decizia nr. 825/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Tribunalului Ialomița, reclamanta Z.C. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Tribunalul Ialomița, pentru ca instanța să dispună obligarea pârâților la plata diferențelor salariale, începând cu data de 1 decembrie 2003, diferențe rezultate ca urmare a aplicării greșite a coeficientului de multiplicare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
în motivarea cererii a arătat faptul că a fost încadrată președinte al Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi, beneficia de un coeficient de multiplicare de 15, iar după numirea ca judecător la Tribunalul Ialomița, i-a fost diminuat coeficientul, la 12,5.
Prin sentința civilă nr. 467/F din 22 august 2005, a Tribunalului Ialomița, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pentru a se pronunța această soluție, instanța a reținut faptul că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, dispoziții care prevăd expres instanța competentă a soluționa asemenea pricini.
Prin sentința civilă nr. 1863 din 14 noiembrie 2005, a Curții de Apel București, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ialomița, situație în care s-a ivit un conflict negativ de competență, așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.
în motivarea acestei soluții, Curtea a reținut, în esență, faptul că textul prevăzut de dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 nu este aplicabil cauzei de față, întrucât obiectul cererii îl reprezintă acordarea drepturilor restante, și nu nemulțumirea în legătură cu modul de calcul al acestora, motiv pentru care se va aplica dreptul comun, respectiv dispozițiile prevăzute de art. 284 C. muncii.
înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență de față, a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii cu care a fost învestită instanța de judecată (inițial Tribunalul Ialomița), vizează plata unor diferențe salariale rezultate din aplicarea unui coeficient de multiplicare greșit, pe perioada 1 decembrie 2003 - la zi.
în raport cu acest obiect și cu conținutul dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, abordarea sub aspectul normelor legale incidente și, pe cale de consecință, stabilirea competenței materiale au fost corect făcute prin sentința civilă a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Competența specială a secției de contencios administrativ a Curții de Apel București este prevăzută în mod expres și limitativ prin alin. (2) al art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, mai exact pentru cazurile în care magistrații și celelalte categorii de personal de specialitate prevăzute de ordonanță, sunt "nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale".
în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi, acțiunea având ca obiect neacordarea unor drepturi salariale deja existente în opinia reclamantei, prin nerespectarea coeficientului de multiplicare de care a beneficiat ca președinte al Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Ialomița.
în aceste condiții, conform art. 284 C. muncii și art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 219/2005, competența de soluționare a acestui litigiu de muncă aparține Tribunalului Ialomița.
| ← ICCJ. Decizia nr. 819/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 780/2006. Contencios → |
|---|
