ICCJ. Decizia nr. 796/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 2 decembrie 2004, reclamanții P.V., M.C.G., V.V.L., D.D., T.I., H.L., J.P.L., A.L., S.A.M., G.M., G.P.S., C.M.V., T.D., I.S., B.L., N.O., L.H., S.O., S.M.M., B.V., L.D., N.C., C.E., D.C., D.D., B.T., V.B., B.M., B.R., B.C., C.C., P.N., Ș.N., T.M., U.V., C.C.A., C.M., C.C.O., P.M., D.A., C.I., S.D. au chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata primei de concediu pe anii 2001 - 2004.
Tribunalul Suceava a dispus, prin sentința civilă nr. 188 din 21 martie 2004, declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, care reglementează contestația împotriva modului de stabilire și plată a drepturilor salariale ale magistraților și personalului auxiliar al instanțelor judecătorești, competența soluționării litigiului revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.
Această instanță a dispus, la rândul său, prin sentința civilă nr. 1820 din 8 noiembrie 2005, declinarea competenței în favoarea Tribunalului Suceava, reținând că prima de vacanță, drept născut anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 177/2002, nu reprezintă un drept salarial, în sensul art. 42 din ordonanță, nemulțumirea reclamanților privind neacordarea acelui drept, constituind un litigiu de muncă, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 285 C. muncii.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea a stabilit competența Tribunalului Suceava, ca instanță pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.
Curtea a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, care prevăd competența instanței de contencios administrativ, după parcurgerea fazei prealabile a contestației adresate organelor de conducere. Noțiunea de "mod de stabilire a drepturilor salariale", prevăzută de textul sus menționat, se referă la determinarea concretă a indemnizației de încadrare lunară, a cotei brute și a cotelor procentuale pentru celelalte sporuri și adaosuri, reprezentând în ansamblu, drepturile salariale cuvenite în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică și de performanțele individuale.
în situația când se solicită drepturi salariale neacordate, nu se poate susține că suntem în prezența unei cereri privind modul de stabilire a drepturilor salariale, pentru a fi urmată procedura de soluționare prevăzută de art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002.
A spune că această procedură se aplică oricărei cereri privind drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar, înseamnă a da o interpretare extensivă acestor dispoziții și a nu ține cont de întreg sistemul ce reglementează raporturile juridice de muncă, ce se aplică și magistraților, în ipoteza în care legea specială nu prevede.
De altfel, în cauză, drepturile bănești a căror plată se solicită, privesc și o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 177/2002, neputându-se susține că pentru recuperarea lor ar fi trebuit urmată procedura reglementată prin această ordonanță.
Curtea a reținut că în lipsa unor prevederi din legea specială, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă.
în acest sens, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prevede în mod expres în art. 295 alin. (2), că dispozițiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun, și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
în consecință, potrivit art. 166 și art. 269 alin. (2), cu referire la art. 284 C. muncii și art. 2 lit. c) C. proc. civ., Curtea a stabilit competența în primă instanță, a Tribunalului Suceava, pentru soluționarea acestui litigiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 823/2006. Contencios → |
|---|
