ICCJ. Decizia nr. 803/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 803/2006
Dosar nr. 2963/2005
nr. 12232/1/2005
Şedinţa publică din data de 9 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dolj, pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi în Transnistria şi a suferit aceleaşi persecuţii, ca şi părinţii săi deportaţi, situaţie în care se încadrează în dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 259 din 16 iunie 2005, a admis acţiunea formulată, reţinând, în esenţă, faptul că reclamantul a făcut dovada persecuţiilor suferite şi, ca atare, se încadrează în dispoziţiile legale menţionate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând soluţia pronunţată, ca nelegală şi netemeinică, întrucât din probele administrate nu rezultă persecuţia suferită, reclamantul fiind născut la o dată ulterioară perioadei de refugiu a părinţilor săi.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa pronunţată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat şi, rejudecând acţiunea formulată pe fond, va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Din materialul probator existent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine faptul că data naşterii reclamantului este cea din certificatul de naştere, şi anume, 20 iunie 1944, dată care nu poate fi apreciată ca nereală în temeiul unor declaraţii de martori, aşa cum în mod greşit a stabilit instanţa de fond.
Conform dispoziţiilor art. 21-22 C. civ., starea civilă a persoanelor nu se poate dovedi decât prin extractele luate de pe actele stării civile din registrele respective.
În regulă generală, naşterea, căsătoria şi moartea nu se pot dovedi decât prin extracte după actele de stare civilă. La această regulă, art. 33 C. civ. aduce o excepţie, însă, pentru a fi admisibilă excepţia (proba cu martori), trebuie dovedit faptul că nu au existat deloc registre de stare civilă ori că acestea s-au pierdut.
Este evident că în cauza dedusă judecăţii, actul de stare civilă a fost prezentat şi, ca atare, o probă împotriva acestui act nu poate fi acceptată, conform principiului de drept înscris în art. 295 C. civ., care dispune că nimănui nu-i este permis a dovedi contrariul, în ceea ce priveşte statutul civil al unei persoane.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut şi faptul că reclamantul nu a făcut dovada faptului că M.M., persoana deportată, este una şi aceeaşi cu C.M., mama reclamantului, motiv pentru care se constată faptul că nu este dovedită nici deportarea familiei reclamantului.
De altfel, declaraţiile martorilor aflate la dosarul cauzei sunt contradictorii şi urmează a fi înlăturate, întrucât nu se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
Aceste considerente au fost avute în vedere pentru a se pronunţa hotărârea de faţă, şi în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 - 314 C. proc. civ., recursul formulat va fi admis, şi rejudecând cauza, acţiunea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 259 din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.M., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 80/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 81/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
