ICCJ. Decizia nr. 829/2006. Contencios. Daune morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 829/2006
Dosar nr. 2827/2005
nr. 11689/1/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 84/F din 30 iunie 2005, a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost sesizată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, invocate în cauză de această pârâtă şi a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., cu consecinţa obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 2.458.538.080 lei, cu titlu de daune de întârziere pentru neexecutarea sentinţei judecătoreşti definitive şi irevocabile nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, calculate pentru perioada 20 martie 2000 - 10 mai 2005 şi la plata sumei de 1.402.106.541 lei, cu titlu de prejudiciu material, pentru neîncheierea contractului de management conform Hotărârii nr. 94/1999, definitivă şi irevocabilă.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea reclamantului privind obligarea A.V.A.S., la plata daunelor morale în cuantum de 5.000.000.000 lei, ca nelegală, s-a respins acţiunea precizată şi formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA Prejmer, prin lichidator judiciar SC C. SRL Braşov, A.D.S. Bucureşti şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, s-a luat act de renunţarea reclamantului, la judecarea petitului 4 din acţiunea iniţială privind aplicarea preşedintelui F.P.S., a sancţiunii prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, pentru fiecare zi de întârziere nejustificată a punerii în executare a sentinţei civile nr. 94/F/1999, definitivă şi irevocabilă şi a fost obligată A.V.A.S., la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 17. 281.074 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii s-a învederat că, deşi sentinţa nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov, a rămas definitivă şi irevocabilă la 26 ianuarie 2000 şi trebuia executată în termen de 30 de zile, din oficiu, de F.P.S., acest lucru nu s-a realizat, astfel că potrivit art. 16 din Legea nr. 29/1990, s-a impus obligarea A.V.A.S., la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 1.458.538.080 lei, cu titlu de daune de întârziere, calculate pentru perioada 20 martie 2000 - 10 mai 2005, prin luarea în considerare a unui nivel al daunelor de 500.000 lei pe zi de întârziere.
Cât priveşte capătul de cerere din acţiunea reclamantului prin care s-a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S., la plata diferenţei dintre drepturile salariale încasate şi cele care i se cuveneau conform contractului de management, s-a arătat că reclamantul este îndreptăţit la plata diferenţei dintre câştigurile brute realizate şi câştigurile la care avea dreptul, potrivit calităţii de manager al SC A. SA Prejmer, care potrivit expertizei contabile extrajudiciare, au un cuantum actualizat de 1.402.106.541 lei.
Capătul de cerere din acţiune referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor morale a fost respins, pe motiv că în cauză nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 29/1990, ci se aplică prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, astfel că legiuitorul, prevăzând sancţiunea daunelor de întârziere pentru neexecutarea hotărârii şi sancţiunea amendării conducătorului, în mod evident nu mai pot fi aplicate alte sancţiuni.
Referitor la celelalte pârâte, respectiv SC A. SA Prejmer, A.D.S. Bucureşti şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, s-a constatat că acestea nu sunt în culpă, A.D.S., pe motiv că nu era înfiinţată la data pronunţării sentinţei civile nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov, iar Ministerul Agriculturii şi Pădurilor, pe motiv că la aceeaşi dată nu avea atribuţii în legătură cu organizarea şi anularea concursului la care a participat reclamantul. Transferul de acţiuni privind terenurile pârâtei SC A. SA Prejmer, către A.D.S. şi către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, s-a realizat ulterior şi nu poate conduce la transferul culpei F.P.S., către acestea.
Împotriva sentinţei civile nr. 84/F din 30 iunie 2005, a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal, atât reclamantul M.V., cât şi pârâta A.V.A.S., prin care s-a solicitat de către primul recurent, admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată, inclusiv în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale solicitate, şi de către cel de-al doilea, admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului M.V.
S-a învederat de către recurentul M.V., prin motivele de recurs, că, deşi instanţa de fond a reţinut că în mod evident a suferit un anumit prejudiciu moral, în mod eronat, cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor Legii nr. 29/1990, s-a respins capătul de cerere privitor la acordarea daunelor morale. Pârâta A.V.A.S., prin atitudine de rea credinţă avută în cursul celor trei cicluri procesuale, a provocat reclamantului, o stare continuă de stres, incertitudine, nelinişte şi nesiguranţă, care a afectat viaţa sa proprie, a celei de familie, precum şi sănătatea fizică şi psihică, iar faţă de aceste împrejurări se impunea acordarea daunelor morale solicitate.
Recurenta A.V.A.S. a arătat, prin motivele sale de recurs, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), respectiv a dispoziţiilor art. 5 din OG nr. 49/1999 şi a art. 16 din Legea nr. 29/1990 şi art. 1 din OG nr. 198/1999. Astfel, s-a precizat că în mod greşit s-a reţinut ca fiind justificată şi legală, cererea reclamantului M.V., de obligare a pârâtei la plata daunelor de întârziere în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, pe perioada 20 martie 2000 - 10 mai 2005, întrucât la data solicitării reclamantului, pârâta nu mai deţinea în portofoliu societatea la care s-a solicitat încheierea contractului de management şi, deci, nici controlul asupra acesteia, statul fiind reprezentat în consiliul de administraţie, de reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. Instanţa de fond trebuia să constate că daunele de întârziere nu puteau fi acordate, întrucât obligaţia de a face, prevăzută prin sentinţa nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov, nu mai putea fi pusă în executare, cu atât mai mult, cu cât la data când s-a solicitat de reclamant, punerea în executare a hotărârii, Legea nr. 66/1993, privind contractul de management, era abrogată în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din OUG nr. 94/1999.
În ceea ce priveşte petitul 2 din cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.402.106.541 lei, cu titlu de prejudiciu material reprezentând diferenţa dintre câştigurile brute realizate de reclamant şi câştigurile managerului, calculate de la data de 1 martie 1997 şi până în anul 2000 şi reactualizat la zi, s-a susţinut de către recurentă, că au fost acordate în mod nelegal, nefiind permisă dubla sancţionare, în condiţiile în care este prezumat că în cuantumul stabilit pentru daunele pe zi de întârziere este cuprins şi prejudiciul material. Mai mult, s-a arătat de către recurentă că nu datorează suma solicitată ca prejudiciu material, pe motiv că nu erau îndeplinite condiţiile cerute de art. 998 C. civ., pentru a fi acordate, în special cea a lipsei de vinovăţie.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de părţi, se reţin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, aplicabilă în cauză, în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acţiunii de anulare, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderile pagubei.
De asemenea, conform prescripţiilor art. 16 din acelaşi act normativ, dacă, în urma admiterii acţiunii în contencios administrativ, autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii irevocabile se va face la termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii administrative, sancţiunea prevăzută la art. 10 alin. (3) (500 lei pentru fiecare zi de întârziere nejustificată), iar reclamantului i se vor acorda daune pentru întârziere.
Este necontestat, în cauză, că sentinţa civilă nr. 94/F din 13 mai 1999, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ (prin care s-a anulat măsura dispusă de F.P.S., prin actele nr. 105/678 din 11 iunie 1997 şi prin adresa nr. 202/2641 din 18 martie 1998, privind anularea concursului organizat şi desfăşurat la 25 februarie 1997 şi a interviului final de la 6 martie 1997 şi a fost obligată pârâta să procedeze la validarea concursului organizat şi desfăşurat la 25 februarie 1997, precum şi la încheierea contractului de management la SC A. SA Prejmer, judeţul Braşov, potrivit rezultatului primului concurs), a rămas irevocabilă la 26 ianuarie 2000, urmare a respingerii recursului declarat de F.P.S., prin Decizia nr. 246 din 26 ianuarie 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, şi că aceasta trebuia pusă în executare, în termen de 30 de zile de la momentul rămânerii sale irevocabile.
Refuzul punerii în executare a sentinţei civile nr. 94/F din 13 mai 1999, a Curţii de Apel Braşov, comunicat reclamantului, cu adresa nr. 3/MG/188 din 20 martie 2000, a F.P.S. şi justificat de împrejurarea că Legea nr. 44/1993, privind contractul de management, a fost abrogată prin art. 5 al OUG nr. 49/1999, nu este întemeiat pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001, întrucât, chiar dacă prin art. 5 al OUG nr. 49/1999, privind administrarea companiilor/societăţilor naţionale, a societăţilor comerciale, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi a regiilor autonome, s-a abrogat Legea nr. 66/1993, a contractului de management, cu modificările şi completările ulterioare, prin art. 4 din acelaşi act normativ s-a prevăzut că, contractele de management încheiate înaintea datei intrării în vigoare a OUG nr. 49/1999, îşi păstrau valabilitatea şi se executau până la împlinirea termenelor contractuale.
În aceste condiţii, faţă de dispozitivul sentinţei civile nr. 94/F/1999 a Curţii de Apel Braşov, reclamantul M.V. avea dreptul la încheierea contractului de manager la SC A. SA Prejmer, judeţul Braşov, pe perioada 6 martie 1997 - 6 martie 2001, conform art. 11 din Legea nr. 66/1993, iar pârâta F.P.S. (autorul A.V.A.S.) avea obligaţia de a încheia acest contract de manager, cu reclamantul, în temeiul art. 4 din OUG nr. 49/1999, pe perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001.
Aşa fiind, faţă de refuzul nejustificat al pârâtei de a pune în executare sentinţa nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov, se impune, în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantului M.V., a sumei de 100 RON pe zi, cu titlu de daune de întârziere pentru neexecutarea hotărârii sus menţionate, pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001.
Obligarea pârâtei la plata daunelor de întârziere, şi pentru perioada 7 martie 2001 - 10 mai 2005, dispusă prin hotărârea atacată, nu are temei legal, efectele contractului de management la care avea dreptul reclamantul, conform sentinţei nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov şi art. 4 din OUG nr. 49/1999, întinzându-se, cum s-a mai arătat, numai pentru intervalul 6 martie 1997 - 6 martie 2001.
Motivul de recurs al recurentei A.V.A.S., referitor la nelegala obligare la plata sumei de 1.402.106.541 lei, reprezentând prejudiciu material suferit de reclamant, urmare a încheierii contractului de management, este neîntemeiat, în mod corect instanţa de fond reţinând că reclamantul este îndreptăţit la plata diferenţei de venit, la nivel actualizat, dintre câştigul brut realizat şi cel obţinut de managerul C.G., care a candidat împreună cu reclamantul şi a ocupat postul la SC A. SA Prejmer, judeţul Braşov.
Cât priveşte recursul reclamantului M.V., acesta se priveşte ca nefondat, întrucât cererea de acordare a daunelor morale nu se justifică, atâta vreme, cât reclamantului i s-au acordat daune materiale corespunzătoare perioadei în care avea dreptul la încheierea contractului de management, la nivel actualizat, precum şi daune de întârziere pentru neexecutarea sentinţei nr. 94/F/1999, pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001, într-un cuantum rezonabil.
Mai mult, se apreciază, în acord şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, că simpla constatare a încălcării dreptului reclamantului la încheierea contractului de management, stabilit prin sentinţa nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov, reprezintă, în sine, o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit de reclamant.
În raport cu cele mai sus arătate, urmează a fi respins recursul declarat de recurentul M.V. împotriva sentinţei nr. 84/F din 30 iunie 2005, a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a fi admis recursul declarat de recurenta A.V.A.S. împotriva aceleiaşi sentinţe, care va fi modificată în parte, în sensul obligării pârâtei A.V.A.S., la plata către reclamant, a sumei de 100 RON pe zi, cu titlu de daune de întârziere pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 246 din 26 ianuarie 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul M.V. împotriva sentinţei nr. 84/F din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de recurenta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 84/F din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta A.V.A.S., la plata către reclamant, a sumei de 100 RON/ zi, cu titlu de daune de întârziere pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 94/F/1999, a Curţii de Apel Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 246 din 26 ianuarie 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, pentru perioada 26 februarie 2000 - 6 martie 2001.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 831/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
