ICCJ. Decizia nr. 81/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 81/2006
Dosar nr. 3227/2005
nr. 13288/1/2005
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 31 mai 2004, reclamantul F.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 13374 din 10 martie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 854 din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată, a anulat hotărârea nr. 13374 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recursul a fost admis prin Decizia nr. 2483 din 13 aprilie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a casat sentinţa atacată, iar pe fond a respins acţiunea.
După pronunţarea acestei soluţii, reclamantul s-a adresat din nou Casei Judeţene de Pensii Cluj, printr-o cerere de revizuire, justificată de primirea unor înscrisuri noi de la Arhivele Statului Cluj. Cum Casa de Pensii Cluj i-a refuzat din nou acordarea calităţii de refugiat, reclamantul s-a adresat instanţei de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 524 din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată, a anulat hotărârea nr. 13374 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 august 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat, inclusiv înscrisul nou pus la dispoziţie de Arhivele Naţionale, rezultă că localitatea natală a reclamantului, Călăraşi, se afla în zona Turda şi a fost ocupată de trupele hortyste, în toamna anului 1944, care au dezlănţuit persecuţia etnică împotriva populaţiei româneşti din zonă.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut ca este lipsit de relevanţă sub ce autoritate se găsea localitatea de domiciliu a reclamantului, singurul criteriu determinant în acordarea drepturilor prevăzute de lege fiind acela al persecuţiei etnice care a determinat refugierea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă greşită, deoarece reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice care ar fi determinat schimbarea domiciliului. În plus, apare ca fiind greu de acceptat ideea de persecuţie etnică, atâta timp, cât refugierea s-a făcut dintr-o localitate aflată sub administraţie românească, într-una aflată sub ocupaţie hortystă.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul când aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Pentru a putea beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, este necesar să se dovedească faptul că refugierea s-a produs ca urmare a persecuţiilor etnice la care a fost supusă persoana respectivă, aspect care nu rezultă din materialul probator administrat în cauză.
Este de necontestat că şi persoanele care şi-au părăsit localităţile de domiciliu, sub diferite motive, au avut de suferit consecinţele nefavorabile ale refugiului, dar legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi, şi acestei categorii de persoane.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că refugierea reclamantului din localitatea de domiciliu s-a făcut ca urmare a persecuţiei etnice îndurate, deşi declaraţiile de martor depuse la dosarul cauzei sunt lipsite de concludenţă în această privinţă.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de recurentă, evidenţiază faptul că zona oraşului Turda a fost ocupată de trupele hortyste, numai în intervalul 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944, ceea ce face neverosimil ca reclamantul să se refugieze din localitate, anterior datei ocupării, sub motivaţia persecuţiei etnice.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, urmând a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată, iar pe fond să se respingă acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeana de Pensii Cluj, împotriva sentinţei nr. 524 din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 803/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 82/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
