ICCJ. Decizia nr. 836/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 836/2006
Dosar nr. 3587/2005
nr. 14723/1/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 septembrie 2005, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 11978 din 22 iulie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de legea menţionată, cu toate că a dovedit faptul că, în perioada octombrie 1940 - octombrie 1944, a fost nevoită să-şi schime domiciliul, din motive etnice, urmare a ocupării Ardealului de Nord şi transferării cu serviciul a tatălui său, lucrător la Poşta maghiară, ceea ce reprezintă o modalitate de persecuţie în accepţiunea legii.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 256/CA/2005-PI din 10 octombrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada octombrie 1940 - octombrie 1944, cu începere de la 16 mai 2005.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că schimbarea domiciliului reclamantei şi al familiei sale într-o localitate din Ungaria, ca urmare a transferului în interesul serviciului al tatălui reclamantei, angajat al Poştei din Ungaria, nu poate fi considerat o modalitate de persecuţie din motive etnice, în lipsa privaţiunilor şi suferinţelor unui regim de refugiu.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În mod eronat, recurenta susţine că intimata nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, coroborând datele rezultate din actele depuse la dosar şi adresa nr. 234 din 27 ianuarie 2005, emisă de Direcţia Regională de Poştă Cluj - Oficiul Judeţean de Poştă Bihor, cu declaraţia autentică a martorilor M.G. şi B.P., reiese că familia tatălui reclamantei a fost mutată forţat din localitatea Inand, judeţul Bihor, în localitatea Mezőtur din Ungaria, unde acesta a lucrat la Poşta maghiară, din motive etnice.
Este evident că măsura schimbării locului de muncă nu s-a făcut de bună voie, aşa cum susţine recurenta, acest act trebuind interpretat în raport şi cu conjunctura istorică a momentului, fiind cunoscute tendinţele de deznaţionalizare forţată a populaţiei române din teritoriile ocupate după Dictatul de la Viena.
Ca atare, prin probele administrate, s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din Normele aprobate din HG nr. 127/2002, că strămutarea familiei reclamantei, în perioada octombrie 1940 - octombrie 1944, a fost concretizarea unei persecuţii pe criterii etnice, ceea ce o îndreptăţeşte pe aceasta la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu luna următoare depunerii cererii sale la Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Analizând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corespunzător prevederile legale incidente, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 256/CA/2005-PI din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 832/2006. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 839/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
