ICCJ. Decizia nr. 834/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 834/2006
Dosar nr. 2900/2005
nr. 11984/1/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 februarie 2004, reclamantul Z.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 6915 din 11 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, arătând că, în perioada 2 iunie 1951 - 22 februarie 1954, a efectuat stagiul militar, în condiţiile prevăzute de actul normativ invocat.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 195 din 27 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, a admis cererea înregistrată sub nr. 7293 din 26 septembrie 2002, la Casa Judeţeană de Pensii Bacău şi a constatat că solicitantul se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 309/2002, ca persoană care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 2 iunie 1951 - 22 februarie 1954, drepturile urmând a se acorda începând cu data de 1 octombrie 2002.
Recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sus-menţionatei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1957 din 24 martie 2005, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea cauzei, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare, în vederea suplimentării materialului probator, care să lămurească situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Judecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 96 din 15 iulie 2005, a admis contestaţia, a anulat hotărârea nr. 6915/2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău şi a constatat că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru perioada 2 iunie 1951 - 22 februarie 1954, începând cu data de 1 octombrie 2002.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu ultima probă administrată, respectiv certificatul nr. 79500 din 2005, emis de Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale şi cu dispoziţiile Legii nr. 309/2002.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond după casare este greşită, întrucât s-a fundamentat pe un act nou depus direct în faza judiciară, care nu a fost prezentat Comisiei de aplicare a Legii nr. 309/2002, aşa cum impunea legea.
Că, în raport cu documentele prezentate de petent la comisie, actul administrativ contestat este legal şi temeinic.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961".
Din copia livretului militar prezentat de intimatul-reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în perioada 2 iunie 1951 - 23 iunie 1951, la Detaşamentul A.4.4 Bacău şi 23 iunie 1951 - 22 februarie 1954, la Detaşamentul S.R.P. Zemeş.
Prin certificatul nr. 79500/2005, emis de Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale şi depus în faza judecăţii în fond după casare, intimatul a făcut dovada că cele două detaşamente unde a prestat serviciul militar, se încadrează în detaşamentele de muncă ale fostei Direcţii Generale a Serviciului Muncii, făcând, astfel, proba că este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat.
Nu are relevanţă împrejurarea că certificatul menţionat a fost depus în faza judiciară, acest act fiind administrat ca urmare a îndrumărilor obligatorii date prin Decizia de casare, de către instanţa de control judiciar.
Dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond, după casare, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 96 din 15 iulie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 814/2006. Contencios. Anulare dispoziţie... | ICCJ. Decizia nr. 838/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
