ICCJ. Decizia nr. 845/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 845/2006
Dosar nr. 3788/2005
nr. 15525/1/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 aprilie 2005, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Prezidenţială, obligarea acesteia să-i plătească daune morale în valoare de 100.000.000 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că, începând cu anul 2002, a devenit victima unor înscenări greu de suportat.
A depus mai multe plângeri la poliţie, reclamând săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat.
Poliţia, Parchetul, instanţa de judecată şi Prefectura nu şi-au făcut datoria, infracţiunile rămânând nepedepsite, iar la cele două petiţii formulate, Prefectura i-a trimis răspunsurile cu mare întârziere.
Tribunalul Caraş-Severin, iniţial învestit, prin sentinţa civilă nr. 1582 din 19 mai 2005, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1533 din 27 septembrie 2005, a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale a României şi a respins acţiunea reclamantului.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu are legitimare procesuală, în raport cu petitul cererii de chemare în judecată şi cu motivarea acesteia.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul B.I.
Deşi a susţinut că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, prin motivele de recurs, recurentul nu formulează nici o critică privitoare la soluţia atacată.
Practic, recurentul-reclamant a reiterat susţinerile din acţiune, arătând, în esenţă, că a fost supus unor şantaje, furturi, a fost bătut şi, cu toate că a sesizat toate instituţiile publice locale şi centrale, totul a fost zadarnic.
Cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive, recurentul a susţinut că la Preşedinţia României nu se doreşte „ameliorarea corupţiei", interese de grup făcând să fie nesocotite legile şi să-i fie ameninţată viaţa.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ:
„(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ, şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".
În raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, în mod corect a reţinut instanţa de fond că intimata-pârâtă nu are legitimare procesuală pasivă, având în vedere cererea de chemare în judecată şi motivele acesteia.
Astfel, din redactarea considerentelor acţiunii, reiterate în motivele de recurs, nu rezultă că intimata-pârâtă a emis vreun act administrativ vătămător pentru recurentul-reclamant sau nu a soluţionat în timp legal o cerere a acestuia.
Dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei civile nr. 1533 din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 847/2006. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
