ICCJ. Decizia nr. 841/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 841/2006
Dosar nr. 3649/2005
nr. 14971/1/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 februarie 2005, reclamanta C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea deciziei de revizuire nr. 663 din 15 decembrie 2004 şi a hotărârii nr. 603 din 20 mai 2003, emise de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În motivare, reclamanta a arătat că, atât hotărârea, cât şi Decizia contestate sunt nelegale, întrucât în perioadele 6 septembrie 1940 - august 1941 şi 22 martie 1944 - 6 martie 1945 a fost obligată să se refugieze, din motive etnice, din localitatea de domiciliu situată în fosta U.R.S.S., în comuna Baranca, judeţul Botoşani, ceea ce reprezintă o modalitate de persecuţie prevăzută de actul normativ indicat.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 286 din 7 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat Decizia de revizuire şi hotărârea contestate, în sensul recunoaşterii, în favoarea reclamantei, a calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - august 1941 şi 22 martie 1944 - 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă că, în ceea ce priveşte intervalul primului refugiu, acesta i-a fost recunoscut intimatei, prin hotărârea nr. 6638 din 20 mai 2005. Referitor la perioada 22 martie 1944 – 6 martie 1945, aceasta nu poate fi considerată „refugiu" în accepţiunea legii, întrucât este nedovedită, între declaraţiile intimatei şi ale martorilor săi neexistând concordanţă şi nu s-a depus nici un act oficial care să ateste situaţia de fapt invocată.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat, recurenta-pârâtă susţine că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din copia certificatului nr. 1139 din 11 februarie 2003, emis de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Botoşani, coroborat cu declaraţiile autentice ale martorilor R.D., C.S., V.I. şi Z.M., administrate în cauză, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că, împreună cu familia, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, datorită represiunilor exercitate de armatele sovietice de ocupaţie, a fost nevoită să se refugieze din localitatea Movila - Herţa (fostul U.R.S.S.). în România, în localitatea Baranca, judeţul Botoşani.
În concluzie, reţinând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corespunzător dispoziţiile legale incidente, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 286 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 840/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 845/2006. Contencios → |
|---|
