ICCJ. Decizia nr. 102/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 102/2007
Dosar nr. 2254/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 septembrie 2005, reclamanta SC C.T. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, anularea deciziei nr. 267 din 25 august 2005, emisă de Comisie, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 229 din 22 iulie 2005, prin care i s-a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal nr. 004 din 15 decembrie 2003, modificată la data de 28 iulie 2004; anularea deciziei nr. 229 din 22 iulie 2005, precum şi suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării deciziei nr. 229/2005, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că, în mod eronat, prin actele administrative contestate i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal, pentru o pretinsă încălcare a prevederilor art. 180 lit. b), art. 183 lit. b) şi i1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, constatată cu prilejul unui control inopinat, cu toate că a remediat neregulile respective şi a anunţat în termen autoritatea fiscală despre intrarea sa în legalitate.
A mai susţinut că, prin procesul-verbal de control care a stat la baza emiterii deciziei nr. 229/2005, nu au fost constatate deficienţe cu privire la inventarul faptic al materiilor prime şi auxiliare aflate în antrepozitul fiscal al reclamantei, la inventarul faptic şi scriptic al timbrelor, nu au fost găsite produse nemarcate sau marcate necorespunzător şi s-a stabilit că societatea nu are debite la bugetul de stat.
Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei nr. 229/2005, societatea reclamantă a menţionat că, prin aplicarea acestui act, i s-ar crea o pagubă iminentă şi de neînlăturat, constând în încetarea efectivă a activităţii, cu consecinţe sociale negative.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 350/P.I. din 22 noiembrie 2005, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Decizia nr. 267/2005 nu este nulă, cum a susţinut reclamanta, întrucât elementele care se pretinde că ar lipsi din conţinutul acestui act, nu sunt dintre cele care, potrivit art. 46 din OG nr. 92/2003, atrag nulitatea actului administrativ fiscal şi că Decizia menţionată este motivată, contrar susţinerilor reclamantei.
S-a mai reţinut că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor art. 185 alin. (3) Cod Fiscal, societatea fiind în mod legal sancţionată cu revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal pentru săvârşirea abaterilor dispuse de art. 180 lit. b), art. 183 lit. b) şi art. 183 lit. i1) Cod Fiscal, deoarece locul autorizat ca antrepozit fiscal nu a fost stricat delimitat, nu a fost asigurată securitatea produselor, întrucât nu era sigilată calea de acces din hala de producţie ţigarete şi antrepozitarul nu a înştiinţat autoritatea fiscală competentă, în termen de 15 zile, despre modificările aduse datelor iniţiale în baza cărora i-a fost emisă autorizaţia de antrepozit fiscal, neavând relevanţă că pentru această din urmă omisiune, a fost sancţionată şi contravenţional.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC C.T. SA Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât prima instanţă a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţiile invocate de recurent şi dispoziţiile Codului de procedură fiscală, pronunţând o sentinţă cu greşita aplicare a legii şi fără temei legal. De asemenea, recurentul apreciază că sentinţa nu este motivată pe toate aspectele deduse judecăţii, instanţa Curţii de apel interpretând greşit actul juridic în litigiu.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Referitor la invocarea nulităţii actului administrativ fiscal, în mod corect, Curtea de apel a reţinut că nu poate fi primită această excepţie vis-à-vis de dispoziţiile art. 46 din OG nr. 92/2003, republicată, întrucât deciziile în litigiu cuprind toate elementele prevăzute de textul mai sus invocat, fiind motivate atât în fapt, cât şi în drept.
În ceea ce priveşte fondul pricinii, din examinarea actelor dosarului şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Din verificările făcute de organele în drept, rezultă că au fost încălcate dispoziţiile art. 180 lit. b) din Legea nr. 571/2003, recurentul utilizând un spaţiu mai mare decât cel la care aveau dreptul conform autorizaţiei de antrepozit fiscal, acte anexate la dosarul cauzei. Mai mult, prin contractul încheiat cu SC T.T. SRL, s-au încălcat şi prevederile art. 183 C. proCod Fiscal, fapt menţionat în Decizia nr. 229/2005 a Ministerului Finanţelor Publice, care este perfect legală conform art. 221 C. proCod Fiscal, neîndeplinirea condiţiilor legale, atrage după sine revocarea autorizaţiei.
Corect instanţa de fond a apreciat şi cu privire la cererea de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât din probele administrate nu rezultă cadrul bine justificat şi nici paguba iminentă. Recurentul-reclamant ar fi trebuit să prezinte dovezi pertinente pe acest aspect, fapt care nu rezultă din actele expuse la dosar, motiv pentru care instanţa de fond a constatat că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la Decizia nr. 267/2005 şi aceasta s-a considerat în mod corect că este legală, de vreme ce prima decizie a fost considerată astfel, în raport cu considerentele mai sus expuse.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC C.T. SA Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T. SA Arad împotriva sentinţei civile nr. 350/P.I. din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1033/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
