ICCJ. Decizia nr. 1033/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1033/2007
Dosar nr. 9349/1/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 56 din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. 7009/2005, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului Bucureşti şi SC S.F. SA Deva, intervenienţii SC F.O. SRL Orăştie şi SC M. SRL Orăştie şi SC S.L. SRL Orăştie.
Au fost admise cererile de intervenţie formulate de intervenienţii SC S.L. SRL Orăştie, cu sediul în Orăştie, str. N.B. şi SC M. SRL cu sediul în Orăştie, str. P. şi în consecinţă: a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele Consorţiul Evanghelic Superior Sibiu, cu sediul în Sibiu str. G.M. şi Parohia Evanghelică Orăştie, cu sediul în Orăştie, str. G.L., împotriva pârâţilor Ministerul Industriei şi Comerţului Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei şi SC S.F. SA Deva, cu sediul în Orăştie, str. G., pentru constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 5846 din 4 septembrie 2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că:
Potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 (în vigoare la data formulării precizării de acţiune prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor) pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
A constatat instanţa că, deşi actul contestat nu a fost comunicat direct reclamantelor, acesta a fost înscris în cartea funciară, realizându-se, astfel, publicitatea imobiliară şi opozabilitatea dreptului de proprietate faţă de terţi şi că prin urmare, termenul legal pentru contestarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a început să curgă de la data înscrierii în cartea funciară, respectiv 10 decembrie 1999.
A statuat instanţa că actul administrativ atacat a devenit opozabil erga omnes prin intabularea dreptului de proprietate al SC S.F. SA Deva, data când certificatul de atestare a fost înscris în cartea funciară constituind forma de publicitate prin care actul devine opozabil terţilor.
A considerat instanţa că principiul siguranţei şi stabilităţii raporturilor juridice impune ca data înscrierii în cartea funciară să prezinte momentul de la care actul a devenit opozabil terţilor şi curge termenul de 1 an prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au formulat în termen recursul de faţă, reclamantele, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, reclamantele arată că, respingând acţiunea ca tardivă, instanţa nu a avut în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cerută oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie din oficiu sau la cererea părţii interesate, iar în acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza".
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior, precum şi faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Economiei şi Comerţului este un act administrativ unilateral ce nu a fost comunicat recurenţilor, consideră aceştia că acţiunea nu poate fi considerată tardiv formulată.
Consideră recurentele că nici inadmisibilitatea acţiunii nu poate fi reţinută de instanţă, pe motiv că nu a fost respectată procedura prealabilă, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „în cazul acţiunilor introduse de prefect, precum şi în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2) nu este obligatorie procedura prealabilă" şi deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ unilateral, iar verificarea legalităţii acestuia se realizează conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă nu era obligatorie.
În fine, apreciază recurentele că reţinerea excepţiei potrivit căreia reclamantele nu au vreun interes în promovarea acţiunii, nu are temei legal, deoarece pe rolul Judecătoriei Orăştie se află suspendată cauza având ca obiect nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de SC S.F. SA până la soluţionarea prezentei cauzei care are ca obiect constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Recursul nu se fondează.
1. Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocate de recurente ca argument în combaterea excepţiei tardivităţii, nu sunt incidente în cauză.
Prin acţiunea directă din cauza de faţă s-a cerut anularea unui act administrativ individual de către reclamante, care au calitatea de terţi în raport cu actul.
Ca urmare, cererea are ca temei dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar în privinţa termenului de exercitare a acţiunii sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din lege.
Excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces pornit pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ, una dintre părţi, ameninţată să i se aplice un asemenea act ilegal, invocă această nelegalitate şi solicită ca actul să nu fie luat în considerare în soluţionarea acţiunii.
2. Chiar dacă actul nu a fost comunicat reclamantelor, în mod firesc, având în vedere că nu ele erau beneficiarele actului, dat fiind natura lui de act de atestare a unui drept real, este legal a considera că termenul de formulare a acţiunii va curge de la intabularea dreptului de proprietate, formalitate care îl face opozabil tuturor.
3. Nici inadmisibilitatea acţiunii, nici lipsa de interes a acesteia, ca excepţii invocate de intervenienţi şi pârâţi, nu au fost reţinute de instanţa de fond. Singura excepţie reţinută a fost cea a tardivităţii, iar soluţia este legală, având în vedere că această excepţie este peremptorie nu numai în raport cu acţiunea, dar şi cu celelalte excepţii invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante Consorţiul Evanghelic Superior Sibiu şi Parohia Evanghelică Orăştie împotriva sentinţei civile nr. 56 din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1034/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
