ICCJ. Decizia nr. 1063/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1063/2007
Dosar nr. 6904/54/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 646 din 6 iulie 2006 a admis cererea formulată de reclamantul O.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.V.B. şi a anulat Ordinul nr. 4633 din 21 martie 2006 emis de această din urmă autoritate, prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu „mustrare scrisă" în temeiul art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul, inspector vamal asistent la B.V.B. a fost sancţionat cu mustrare scrisă, în temeiul prevederilor legale sus - menţionate, pentru că nu şi-a respectat atribuţiile de serviciu cu privire la supravegherea perimetrului B.V.B., sancţiunea fiind aplicată în urma raportului C.D. din cadrul A.N.V. care a încheiat un referat la data de 2 februarie 2006, reţinându-se că faptele pentru care s-a impus sancţiunea au fost săvârşite de reclamant la data de 19 septembrie 2005.
În raport de prevederile art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 potrivit cu care sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor şi reţinând că reclamantului i-a fost aplicată sancţiunea la data de 21 martie 2006, pentru faptele săvârşite în perioada 16 septembrie - 19 septembrie 2005, rezultă aşadar că termenul a fost depăşit, chiar modificarea ulterioară a Legii nr. 188/1999 demonstrând că la momentul sancţionării reclamantului termenul curgea de la data săvârşirii abaterilor şi nu de la data la care a luat cunoştinţă instituţia de săvârşirea respectivelor abateri, astfel cum s-a susţinut.
În fine, Instanţa de Fond a mai reţinut că actul de sancţionare a fost încheiat şi cu nerespectarea dispoziţiilor HG nr. 1210/2003, respectiv ale art. 35 alin. (5), în care se precizează că actul administrativ de sancţionare se emite în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii raportului comisiei de disciplină, termen care de asemeni nu a fost respectat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs D.R.V.C., în nume propriu precum şi în numele şi pentru A.N.V., criticând-o pentru greşita aplicare a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca şi pentru lipsa motivelor pe care se sprijină, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs formulate recurenta - pârâtă a menţionat că în mod greşit Instanţa de Fond a respins excepţia invocată, respectiv lipsa procedurii prealabile, apreciind că s-a făcut dovada obiecţiunilor formulate faţă de sancţiunea aplicată, fiind ulterior îndeplinite cerinţele art. 68 din Legea nr. 188/1999, întrucât legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părţii interesate opţiunea efectuării procedurii prealabile, ci a condiţionat sesizarea Instanţei de îndeplinirea ei.
În fine, recurenta a mai susţinut că în mod nelegal Instanţa de Fond a reţinut nulitatea absolută a Ordinului nr. 4633 din 21 martie 2006 al A.N.V., invocată de reclamant, în raport de dispoziţiile art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, în condiţiile în care termenul de 6 luni prevăzut de acest text se calculează de la data la care angajatorul a luat cunoştinţă despre abaterea disciplinară săvârşită de către funcţionarul public, în cauză, de reclamantul intimat. În raport de acest mod de calcul al termenului, ordinul a fost emis cu respectarea prevederilor legale incidente, nefiind aşadar legală anularea sa prin hotărârea atacată.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, de criticile recurentei dar şi prin prisma art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată de Instanţa de Fond este legală şi temeinică şi urmează a fi menţinută pentru considerentele în continuare arătate.
În cuprinsul art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată şi actualizată în raport de amendamentele aduse, succesiv, prin Legea nr. 344/2004, OUG nr. 92/2004, OUG nr. 39/2005 şi OG nr. 2/2006, aplicabil în cauză, faţă de data abaterilor săvârşite, 16 septembrie 2005 – 19 septembrie 2005, se menţionează expres că sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor.
Rezultă aşadar că textele menţionate în vigoare şi aplicabile în cauză nu se referă la data constatării abaterilor de către instituţia publică, după cum eronat susţine recurenta. Alin. (5) al art. 65 din Legea nr. 188/1999 a suferit o modificare, în sensul aplicării sancţiunii disciplinare, nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare, modificare introdusă însă prin Legea nr. 251/2006, intrată în vigoare la data de 19 iulie 2006, care însă, nu poate avea o aplicare retroactivă şi nu este aşadar incident în cauză.
În fine, nefondate sunt şi celelalte critici ale recurentei, în condiţiile în care Instanţa de Fond a reţinut, pe de o parte că sesizarea Instanţei a fost legal efectuată, în conformitate cu prevederile art. 68 din Legea nr. 188/1999, după ce reclamantul a formulat obiecţiuni la sancţiunea propusă de Comisia de disciplină, iar pe de alta, a apreciat că ordinul de sancţionare emis la 21 martie 2006 a încălcat şi dispoziţiile art. 35 alin. (2) din HG nr. 1210/2003, în sensul necuprinderii, sub sancţiunea nulităţii absolute, a menţiunilor referitoare la descrierea faptelor ce constituie abaterile disciplinare reţinute şi nici termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată (art. 35 alin. (2) lit. a) şi e)).
Faţă de cele arătate, reţinând netemeinicia criticilor recurentei, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.R.V.C. în nume propriu şi pentru A.N.V. împotriva sentinţei nr. 646 din 6 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1073/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
