ICCJ. Decizia nr. 1083/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1083/2007
Dosar nr. 30190/2/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2005, reclamanta SC M. SA Suceava a solicitat anularea măsurii dispusă de A.V.A.S. pentru anularea înlesnirilor de plată acordate prin Convenţia din 10 noiembrie 2003 şi menţinerea înlesnirilor pentru sumele rămase de plată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal şi abuziv pârâta a anulat facilităţile fiscale acordate prin Convenţia din 10 noiembrie 2003 încheiată în temeiul OUG nr. 40/2002, dat fiind că a achitat toate sumele cuprinse în eşalonarea de plată şi a îndeplinit toate condiţiile prevăzute în OUG nr. 26/2005, aprobată prin Legea nr. 244/2005, pentru a beneficia în continuare de facilităţile acordate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 605 din 14 martie 2006, prin care a admis acţiunea, a anulat măsura de anulare a înlesnirilor de plată acordate prin Convenţia din 10 noiembrie 2003 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei dreptul de a beneficia de menţinerea înlesnirilor pentru sumele rămase de plată.
Hotărând astfel, Instanţa de Fond a constatat că anularea înlesnirilor de plată de care a beneficiat reclamanta este nelegală, încălcând prevederile art. 3 din OUG nr. 26/2005, potrivit cărora debitorii care au beneficiat de înlesniri la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor sociale de şomaj, bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale sau bugetului F.N.U.A.S.S., acordate în baza reglementărilor legale în materie, şi care, până la data de 30 aprilie 2005, fac dovada stingerii sumelor cuprinse în rate, a obligaţiilor fiscale curente, cu termenele de plată până la aceeaşi dată, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii în care înlesnirile au fost aprobate, beneficiază de menţinerea înlesnirilor pentru sumele rămase de plată, începând cu data de 30 aprilie 2005, cu toate efectele prevăzute de lege.
Reţinând că plăţile avute în vedere de pârâtă, deşi au fost făcute cu întârziere faţă de data scadenţei, sunt anterioare datei limită prevăzută în actul normativ susmenţionat pentru menţinerea înlesnirilor la plată, Instanţa de Fond a anulat ca nelegală măsura dispusă de pârâtă şi comunicată reclamantei cu adresa din 24 iunie 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.V.A.S., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că Instanţa de Fond a aplicat greşit în cauză OUG nr. 26/2005, care se aplică doar creanţelor preluate de A.N.A.F. În cazul creanţelor preluate de la C.N.A.S. şi care au făcut obiectul Convenţiei din 10 noiembrie 2003, recurenta a arătat că nu pot fi aplicate decât prevederile OUG nr. 51/1998 privind valorificarea activelor statului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ. şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
SC M SA Suceava a îndeplinit condiţiile prevăzute de OUG nr. 40/2002 pentru acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor la F.N.U.A.S.S. şi prin Convenţia din 10 noiembrie 2003 încheiată cu C.N.A.S. s-a aprobat eşalonarea la plată a obligaţiilor înregistrate.
Aceste obligaţii ale intimatei - reclamante au fost preluate de A.V.A.S. în baza protocoalelor încheiate cu C.N.A.S.
Pentru plata cu întârziere a unor obligaţii restante la F.N.U.A.S.S., recurenta a anulat înlesnirile de plată acordate intimatei, considerând că prevederile OUG nr. 26/2005 referitoare la menţinerea acestor facilităţi în cazul stingerii debitelor până la data de 30 aprilie 2005 nu sunt aplicabile creanţelor pe care le-a preluat.
Instanţa de Fond a constatat corect că această apărare invocată de A.V.A.S. este lipsită de temei juridic, pentru că OUG nr. 26/2005 nu prevede un regim diferit al obligaţiilor în funcţie de creditorul care le-a preluat.
Esenţială fiind natura creanţei, de obligaţie la bugetul F.N.U.A.S.S., Instanţa de Fond a apreciat întemeiat că sunt aplicabile în cauză prevederile actului normativ susmenţionat şi nu OUG nr. 51/1998, care reglementează cadrul general al concesiunii creanţelor bugetare restante existente în evidenţele contabile ale C.N.A.S. la data de 30 iunie 2003.
În consecinţă, actul normativ invocat de recurentă reprezintă legea generală în materia valorificării activelor statului, ceea ce nu exclude aplicarea dispoziţiilor din legea specială privind acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante şi anume, OUG nr. 26/2005, aprobată prin Legea nr. 244/2005.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea Instanţei de Fond este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 605 din 14 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1074/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1085/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
