ICCJ. Decizia nr. 1072/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1072/2007
Dosar nr. 410/1/2005
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ şi înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, reclamantul N.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C., anularea Ordinului nr. 4320 din 21 iulie 2004, emis de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în luna aprilie 2004 a fost ales de S.U.P.A. Iaşi în funcţia de rector al acestei instituţii de învăţământ superior. Potrivit dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 128/1997, statutul personalului didactic, alegerea rectorului se confirmă prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării. Reclamantul a menţionat că ordinul a cărui anulare o solicită, a fost emis cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut la art. 74 alin. (3) din legea sus-arătată, astfel că acest ordin este ilegal, iar la 9 septembrie 2004 senatul universităţii a procedat la reconfirmarea sa în funcţia de rector astfel că măsura dispusă prin ordin, privind organizarea de noi alegeri, a devenit inoperantă.
Reclamantul a mai arătat că ordinul atacat încalcă grav prevederile Legii nr. 128/1997 întrucât a prelungit peste durata de 4 ani mandatul fostului rector, profesor universitar doctor N.E., până la confirmarea în funcţie a rectorului ales.
Prin sentinţa nr. 186 din 23 noiembrie 2004.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul N.N., dispunând anularea Ordinului nr. 4320 din 21 iulie 2004, privind neconfirmarea reclamantului în funcţie de rector, prelungirea mandatului fostului rector şi împuternicirea senatului în funcţie, anterior datei alegerilor, să elaboreze o nouă cartă universitară şi să desfăşoare noi alegeri.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat este ilegal, deoarece după alegerea reclamantului în funcţia de rector, pârâtul avea obligaţia să verifice documentaţia înaintată şi să se pronunţe asupra validării sau invalidării în funcţie, în termen de 30 zile, cu posibilitatea prelungirii acestui termen cu încă 15 zile, adică până cel mai târziu la 6 iulie 2004.
Cum ordinul M.E.C. a fost emis la data de 21 iulie 2004, rezultă că neconfirmarea în funcţia de rector a reclamantului este tardivă şi nu poate avea efecte juridice, mai ales că, ulterior, la 9 septembrie 2004, reclamantul a fost reconfirmat în funcţia de rector de senatul universităţii.
Totodată, instanţa de fond a considerat ca fiind ilegală şi măsura prelungirii mandatului fostului rector, deoarece M.E.C. nu are competenţa să reinvestească în funcţie pe rectorul al cărui mandat a expirat.
Instanţa fondului a considerat, totodată că prelungirea duratei alegerilor este nelegală în raport cu împrejurarea că reclamantul a fost reconfirmat în funcţia cu votul majorităţii membrilor senatului universităţii, iar obligarea fostului senat să elaboreze o nouă cartă universitară are de asemenea un caracter nelegal, întrucât un asemenea document există.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâtul M.E.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, indicând ca temei legal, prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale, atunci când a reţinut că M.E.C. era obligat să se pronunţe asupra validării sau invalidării hotărârii senatului universităţii într-un anumit termen, când în realitate, dispoziţiile legale menţionate, art. 74 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, nu instituie o asemenea obligaţie, senatul universitar fiind cel ce are la dispoziţie un termen de 30 zile în care poate să valideze sau să invalideze, ca şi în cazul actului de suspendare, actul de neconfirmare în funcţia de rector.
Recurentul a mai susţinut că hotărârea instanţei de fond este nu numai nelegală, dar şi netemeinică întrucât a reţinut intervenţia abuzivă a M.E.C., ignorând faptul că date fiind numeroasele contestaţii şi reclamaţii formulate ca urmare a alegerilor din aprilie 2004, prin care se susţinea tocmai fraudarea acestora, această autoritate era obligată să intervină, conform atribuţiilor ce-i revin în baza Legii nr. 90/2001 şi a HG nr. 410/2004 cât şi în calitate de autoritate investită să coordoneze şi să asigure monitorizarea instituţiei de nivel superior, conform Legii nr. 408/2002.
Această intervenţie s-a realizat printr-un control, ocazie cu care s-a constatat că se impunea şi modificarea documentului intitulat Carta Universitară pentru a-l pune de acord cu prevederile art. 188 din Legea nr. 84/1995.
În faza soluţionării recursului s-au formulat mai multe cereri de intervenţie accesorie, grupate, după cum urmează:
- în interesul recurentului, de către S.S.U.P.A. Iaşi şi de R.T., C.M., T.A.D., P.T., P.T., B.C.A., T.D., M.C.;
- în interesul intimatului N.N., de către S.U.P.A. Iaşi, M.R., R.M., F.G., C.T., C.I., A.O., A.B., A.C., T.V., D.V., V.G., D.C., S.C., B.C., N.E., G.N., B.I., I.I., C.A.C., A.I., P.X., S.L., P.C., B.A., Z.L.O.M., D.S., S.C.C., A.M., I.M., A.E., A.E.B., H.C., L.A., D.L., B.B., M.F.R., S.M., S.S.A., B.M., P.A.N., C.R.C., P.F.O., N.L., A.Ş., B.M., B.A.L., B.C., C.C.M., C.I., D.R.A., D.L., D.M., S.F.I., S.G., E.E.C., F.V.C., F.G., L.G., P.O.C.
De menţionat că admisibilitatea în principiu a numeroaselor cereri de intervenţie accesorii, formulate în interesul ambelor părţi din prezenta cauză şi depuse treptat, într-un interval de timp de peste doi ani de zile de la data înregistrării recursului, a fost pusă în discuţia părţilor şi consemnată anterior soluţionării recursului, mai puţin în ceea ce priveşte ultima cerere de intervenţie, în interesul intimatului N.N., formulată de numiţii N.G.M., N.M.A., Z.P. şi R.C.L. Această cerere de intervenţie expediată prin fax la data de 5 februarie 2007 (dosar recurs) nu a mai fost primită de către instanţă, care la data de 6 februarie 2007 făcând aplicarea dispoziţiilor art. 723 şi ale art. 1081 C. proc. civ., pentru motivele arătate expres în încheierea de dezbateri, a reţinut şi împrejurarea că nu existau exemplarele necesare pentru comunicare şi nici dovada achitării, în original a taxei de timbru, conform prevederilor legale. Exemplarele originale depuse la dosar, după închiderea dezbaterilor nu au mai fost aşadar comunicate pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciind că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Dată fiind natura legală a cererilor de intervenţie accesorii ca şi similitudinea acestora în cauza de faţă, raportată desigur la interesul apărat şi susţinut de fiecare intervenient, Înalta Curte nu va preciza conţinutul distinct al fiecăreia dintre ele reţinând împrejurarea că cererile de intervenţie formulate în interesul recurentului reiau practic motivele de recurs şi susţinerile recurentului în vreme ce cererile de intervenţie formulate în interesul intimatului N.N. apară şi susţine poziţia procesuală a acestei părţi, solicitând în esenţă respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.
Intimatul N.N. a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale recurentului, invocând în principal nulitatea recursului conform art. 3021 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., pe motiv că recursul a fost semnat de o altă persoană decât M.E.C., fără a se ataşa împuternicirea primită.
În subsidiar, intimatul susţinând netemeinicia motivelor de recurs invocate, a arătat în esenţă că hotărârea atacată este legală şi temeinică întrucât corect s-a reţinut, ca motiv esenţial de nelegalitate al ordinului anulat, nr. 4320/2004, tardivitatea emiterii acestuia.
În plus, s-a mai susţinut că în condiţiile în care rectorul a fost ulterior reconfirmat, şi celelalte dispoziţii din ordin apar ca fiind inutile şi inoperante.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, cererile părţilor şi actele depuse atât cu ocazia soluţionării cauzei în fond cât şi în recurs, în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., dar şi prin prisma criticilor recurentului – pârât, Înalta Curte apreciază că recursul formulat este fondat astfel că se impune admiterea lui şi modificarea în tot a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului intimat în sensul şi pentru considerentele în continuare prezentate.
Prealabil analizării şi prezentării motivelor pentru care Înalta Curte apreciază că se impune modificarea în tot a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, este de menţionat că potrivit art. 83 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 298 şi art. 316 din acelaşi cod, recurentul a făcut dovada existenţei mandatului transmis de titularul dreptului de formulare a acţiunilor în justiţie, precum şi de exercitare a căilor de atac, care este ministrul, înscrisul doveditor fiind depus la dosar, astfel că se va respinge solicitarea reclamantului – intimat de anulare a recursului.
Totodată este de menţionat că nu este un motiv de casare de ordine publică, astfel cum a susţinut recurentul faptul că instanţa de fond s-a pronunţat în contradictoriu cu M.E.C., câtă vreme această autoritate a fost legal citată pentru toate termenele de judecată acordate apreciindu-se corect, chiar şi numai implicit, că acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu această autoritate.
Prin ordinul a cărui anulare s-a dispus prin sentinţa atacată, cu nr. 4320 din 21 iulie 2004, emis de M.E.C., nu a fost confirmat în funcţia de rector al U.P.A. din Iaşi domnul N.N., a fost aprobată prelungirea mandatului de rector al doamnei N.E., dar numai până la confirmarea în funcţie a noului rector ales, cu respectarea legii şi, în fine, a fost împuternicit senatul universitar în funcţie la momentul derulării alegerilor din martie – aprilie 2004 să elaboreze o nouă cartă universitară în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi s-a aprobat prelungirea duratei de desfăşurare a alegerilor până la data de 01 octombrie 2004 dată până la care se vor organiza noi alegeri şi se va înainta dosarul de confirmare a noului rector, în condiţiile legii.
Acest ordin a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995 şi ale Legii nr. 128/1997, menţionându-se expres în preambulul său că s-a ţinut seama şi de concluziile raportului de control efectuat în perioada 30 iunie 2004 – 1 iulie 2004 la U.P.A. cu privire la modul în care s-au desfăşurat alegerile.
Înalta Curte reţine că este întemeiată critica recurentului vizând greşita aplicare şi interpretare a legii, respectiv a prevederilor art. 74 alin. (3) din Legea nr. 128/1997[1] privind statutul personalului didactic, text de lege în raport cu care s-a apreciat nelegalitatea şi respectiv tardivitatea ordinului emis, în condiţiile în care termenul de 30 zile la care s-a referit instanţa de fond este instituit în favoarea senatului universitar şi nicidecum a ministerului. Nu se prevede în textul de lege menţionat şi invocat ca temei principal de nelegalitate de către instanţa de fond că ministerul învăţământului este obligat, sub sancţiunea nulităţii, să se pronunţe asupra suspendării (respectiv asupra neconfirmării) din funcţia de rector, în termen de 30 zile sau de 45 de zile, o astfel de procedură fiind stabilită numai de Legea nr. 128/1997, şi fiind astfel după cum corect s-a susţinut şi de recurentă o procedură specială care nu este guvernată şi/sau reglementată şi în alte acte normative, care să fie aplicate prin analogie.
Înalta Curte reţine că în cauză nu se poate vorbi şi nu se poate aprecia existenţa excesului de putere din partea autorităţii emitente, care să confere Ordinului nr. 4320/2004 un caracter ilegal, câtă vreme prin Legea nr. 408/2002, privind înfiinţarea U.P.A. din Galaţi, la articolul 8 s-a prevăzut expres că această universitate, în vederea asigurării respectării standardelor legale de calitate, specifice învăţământului superior este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform unei metodologii elaborate de M.E.C., monitorizare care permitea astfel, autorităţii să efectueze verificări şi controale, fără ca prin aceasta să fie încălcată autonomia universitară.
Acest aspect a fost ignorat de către instanţa de fond, după cum ignorată a fost şi împrejurarea că în perioada 30 iunie 2004 – 1 iulie 2004 la U.P.A. din Iaşi a fost efectuat un control, finalizat printr-un raport (dosar fond) care a consemnat o serie de nereguli vizând structurile acestei universităţi ca şi modul de desfăşurare a alegerilor din aprilie 2004, inclusiv faptul că nu a existat un convocator al acestei şedinţe de alegeri şi nici un proces verbal întocmit şi înfăţişat.
De altfel Înalta Curte nu poate să nu menţioneze şi să remarce probatoriul extrem de sumar administrat în faţa instanţei de fond, pe baza căruia a fost anulat ordinul contestat, lipsind practic orice document privind modalitatea de desfăşurare a şedinţei de alegeri din aprilie 2004, respectiv, convocările, procesul-verbal sau orice alt înscris care ar fi putut permite instanţei să examineze şi legalitatea organizării/desfăşurării acestei şedinţe de alegeri, conform prevederilor aplicabile, câtă vreme în considerentele hotărârii se fac referiri exprese cu privire la nelegalitatea tuturor măsurilor dispuse de autoritatea recurentă.
Înalta Curte mai reţine şi împrejurarea că ordinul atacat, fundamentat şi pe concluziile raportului de control întocmit de inspectorii ministerului, a fost emis la numai la câteva zile de la data raportului, respectiv la 21 iulie 2004, faţă de data de 16 iulie 2004, data raportului, astfel că nici sub acest aspect nu se poate reţine nelegalitatea sa.
În fine, Înalta Curte apreciază că în cauză, reclamantul nu a dovedit de fapt şi nu a demonstrat că autoritatea emitentă a acţionat discreţionar şi nelegal, abuziv, câtă vreme toate măsurile dispuse s-au fundamentat pe constatări de fapt ce nu au fost cu nimic combătute şi au fost luate în conformitate cu prevederile legale incidente, fără încălcarea libertăţii şi autonomiei universităţilor particulare, universitatea aflându-se la acea dată în plină perioadă de monitorizare, astfel după cum s-a demonstrat.
Totodată se reţine, contrar celor apreciate de instanţa de fond că nu sunt nelegale dispoziţiile din ordinul atacat vizând prelungirea mandatului fostului rector, câtă vreme această măsură, evident temporară, nu echivalează cu o reinvestire, fiind dictată de situaţia de fapt creată şi nici cele referitoare la adoptarea unei noi Carte Universitare, câtă vreme cea existentă, adoptată în 7 aprilie 1999, este anterioară înfiinţării prin lege a U.P.A., rezultând astfel neconformarea cu prevederile Legii nr. 84/1995 şi nr. 128/1997.
Împrejurarea că senatul universităţii, la o dată ulterioară, respectiv la 9 septembrie 2004, l-a reconfirmat pe reclamantul – intimat în funcţia de rector, astfel după rezultă din singurul proces verbal de şedinţă depus în dosarul de fond nu este de natură a conferi automat Ordinului nr. 4320/2004 un caracter ilegal sau a-l face inoperant, dimpotrivă. După cum rezultă din chiar cuprinsul ordinului contestat, măsurile dispuse au prin natura lor un caracter şi o durată determinată şi limitată în timp, fiind de fapt circumscrise organizării de noi alegeri, până la data de 1 octombrie 2004.
Aşa fiind, măsurile ulterioare dispuse de senatul universităţii, în măsura în care au fost conforme cu prevederile legale incidente şi au respectat cele dispuse anterior, nu fac decât să confirme justeţea şi oportunitatea prevederilor din ordinul atacat, nicidecum să demonstreze caducitatea acestuia, după cum fără temei s-a susţinut.
În considerarea tuturor celor arătate se apreciază aşadar că hotărârea instanţei de fond nu poate fi menţinută câtă vreme nu s-a probat şi nu s-a demonstrat caracterul nelegal al Ordinului nr. 4320 emis la 21 iulie 2004 de recurentul-pârât, ordin examinat prin raportare la temeiurile de fapt şi de drept pe care s-a fundamentat.
Apreciind întemeiate criticile recurentului, Înalta Curte va admite în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul formulat şi în consecinţă va modifica în tot hotărârea atacată, iar pe fond va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului pentru motivele sus arătate.
Corelativ şi pentru aceleaşi raţiuni, conform art. 51 şi următoarele C. proc. civ. se vor admite aşadar şi cererile de intervenţie formulate de intervenţii în interesul recurentului-pârât şi se vor respinge cererile de intervenţie formulate în interesul intimatului-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.C. împotriva sentinţei civile nr. 186 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi cererile de intervenţie în interesul recurentului formulate de S.S. U.P.A. Iaşi şi de R.T., C.M., T.A.D., P.T., P.T., B.C.A., T.D. şi M.C.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului N.N.
Respinge cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul intimatului N.N. de către intervenienţii: S.S. U.P.A., M.R., R.M., F.G., C.T., C.I., A.O., A.B., A.C., T.V., D.V., V.G., D.C., S.C., B.C., N.E., G.N., B.I., I.I., C.A.C., A.I., P.X., S.L., P.C., B.A., Z.L.O.M., D.S., S.C.C., A.M., I.M., A.E., A.E.B., H.C., L.A., D.L., B.B., M.F.R., S.M., S.S.A., B.M., P.A.N., C.R.C., P.F.O., N.L., A.Ş., B.M., B.A.L., B.C., C.C.M., C.I., D.R.A., D.L., D.M., S.F.I., S.G., E.E.C., F.V.C., A.R.O., C.I.E., D.N.C., D.D.F., D.D., M.B.A., P.M.M., P.M.L., P.C., S.R.T., F.G., L.G. şi P.O.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
[1] Redăm textul de lege menţionat: „art.74 alin.3- Ministrul Învăţământului îl poate suspenda din funcţie pe rectorul unei instituţii de învăţământ superior de stat sau particulare, acreditate sau autorizate provizoriu. Suspendarea, temeinic justificată în scris, se aduce la cunoştinţa Senatului universitar, care are obligaţia de a valida sau a invalida această decizie în termen de 30 de zile."
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1084/2007. Contencios → |
|---|
