ICCJ. Decizia nr. 1084/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1084/2007
Dosar nr. 35633/2/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 noiembrie 2005, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC S. SA a solicitat anularea procesului verbal din 22 iunie 2005 emis de D.G.F.P. Bucureşti, serviciul control fiscal; a deciziei de impunere nr. 115 din 22 iunie 2005 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P. Bucureşti precum şi a deciziei nr. 222 din 16 decembrie 2005 emisă de M.F.P. – D.G.S.C.
Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrative menţionate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin încheierea din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes a cererii de suspendare invocată de D.G.F.P. Bucureşti. A admis cererea reclamantei, a dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Instanţa a reţinut că cererea de suspendare priveşte Decizia de impunere nr. 115/2005 emisă în temeiul procesului – verbal de control, cât şi Decizia nr. 222/2005, acte administrative supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ. În acelaşi timp s-a apreciat ca fiind făcută dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/20047.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs D.G.F.P. Bucureşti şi A.N.A.F. susţinând în esenţă că în mod greşit s-au respins excepţiile invocate având în vedere că procesul verbal de control nu este susceptibil de executare prin el însuşi, iar Decizia de suspendare pronunţată de D.G.S.C. din cadrul M.F.P. nu face parte din categoria deciziilor prevăzute de art. 188 alin. (2) C. proCod Fiscal, ce pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ.
Totodată recurentele au susţinut că măsura suspendării s-a dispus fără ca în cauză să se fi făcut dovada „cazului bine justificat" şi „pagubei iminente" pe care le are în vedere art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursurile nu sunt fondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, odată cu acţiunea în anularea actului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, reclamantul poate solicita suspendarea executării actului administrativ, iar instanţa o poate dispune până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În speţă, SC S. SA a solicitat în cadrul acţiunii în anularea procesului verbal de control şi Deciziei nr. 115/2005 emise de A.N.A.F. – D.G.F.P. Bucureşti precum şi a Deciziei nr. 222/2005 emisă de M.F.P., suspendarea executării acestora motivată de posibilitatea producerii unui blocaj financiar şi practic de imposibilitatea continuării activităţii şi onorării contractelor aflate în derulare.
În considerarea acestor susţineri şi având în vedere că prin procedura executării silite imobiliare pornită de autoritatea fiscală şi concretizată prin indisponibilizarea în vederea vânzării a întregului patrimoniu imobiliar al societăţii, aceasta urmează să înceteze activitatea, fapt ce determină în mod inevitabil producerea de daune rezultate din neonorarea obligaţiilor contractuale, disponibilizarea angajaţilor şi imposibilitatea plăţii salariilor, legal şi temeinic s-a apreciat de către instanţa fondului ca fiind dovedite atât cazul bine justificat cât şi paguba iminentă pe care le condiţionează art. 14 al Legii nr. 554/2004.
În ce priveşte excepţiile inadmisibilităţii cererii de suspendare şi a lipsei de interes în promovarea acesteia, în mod corect instanţa fondului le-a respins, considerând că în ce priveşte Decizia de impunere, act administrativ executoriu prin el însuşi, fiind emisă în baza procesului-verbal de control, prin suspendarea executării ei, în mod implicit şi efectele acesteia se suspendă.
În ce priveşte Decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei, pronunţată de D.G.S.C. din cadrul M.F.P. în procedura administrativă, în conformitate cu dispoziţiile art. 186 alin. (4) C. proCod Fiscal, ea este definită ca făcând parte din categoria „deciziilor de soluţionare a contestaţiilor", astfel încât potrivit dispoziţiilor art. 188 este supusă controlului instanţei de contencios administrativ.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. şi de D.G.F.P. Bucureşti, împotriva încheierii din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1072/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1088/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
