ICCJ. Decizia nr. 1093/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1093/2007
Dosar nr. 5555/2/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti nr. 5555 din 29 mai 2006, reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15.302/608 din 12 august 2005, stabilirea calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei la acordarea acestor drepturi pentru perioada 6 februarie – 6 martie 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1725 din 5 septembrie 2006 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B. A anulat Hotărârea nr. 15302/608 din 12 august 2005 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi să-i acorde acestuia drepturile prevăzute, pentru perioada 6 februarie – 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că nu au relevanţă faptul că reclamantul nu era născut în momentul strămutării părţilor săi, întrucât acesta a suportat de la naştere, toate privaţiunile specifice condiţiei părinţilor săi, care au fost strămutaţi din judeţul Caliacra, Bulgaria, în România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.P.M.B., criticând-o potrivit art. 304 pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamantul s-a născut după 4 ani faţă de data semnării Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940, astfel că, fiind născut pe teritoriul românesc, după ce părinţii săi fuseseră strămutaţi, reclamantul nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. Pârâta invocă şi tardivitatea acţiunii, în raport cu data comunicării hotărârii contestate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs invocate, precum şi potrivit art. 3041 se constată că, recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că, reclamantul M.C. s-a născut la data 6 februarie 1945, din părinţii M.I. şi M.T.,la Bucureşti, aceştia fiind strămutaţi din Bulgaria, localitatea Hasi – Kiasiler, judeţul Caliacra, în România, iniţial în comuna Baia, judeţul Tulcea, apoi la Bucureşti.
Se reţine că reclamantul a făcut dovada refugiului părţilor săi cu înscrisuri, declaraţii de martori autentificate: G.E. şi D.F.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cât priveşte al doilea motiv de recurs, referitor la tardivitatea acţiunii, excepţie neinvocată de pârâtă la fond, urmează a fi respins de asemenea ca nefondat, întrucât pârâta nu a făcut dovada datei la care reclamantul a primit hotărârea atacată.
Instanţa de Fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 1725 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1087/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1097/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
