ICCJ. Decizia nr. 1102/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1102/2007
Dosar nr. 237/35/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 237/ CA din 12 ianuarie 2006 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Hotărârii nr. 12273 din 9 decembrie 2005 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 154/ CA din 27 septembrie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamanta M.F. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta nu a făcut dovada că a locuit în Oradea, anterior lunii noiembrie 1940 şi ulterior în localitatea Beiuş, motiv pentru care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărî a declarat recurs reclamanta M.F., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct.9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, greşit s-a reţinut de Instanţa de Fond că nu a făcut dovada că anterior anului 1940 a locuit în Oradea, întrucât a dovedit acest fapt prin declaraţiile autentificate ale martorilor, inclusiv cu depoziţia martorului C.V. audiat în Instanţă, precum şi cu înscrisuri (extrasul eliberat de P.O.) dovedind cu actele depuse la dosar şi calitatea de gardian public a tatălui său.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Art. 2 din Normele de aplicare ale dispoziţiilor OG nr. 105/1999 prevede că, persoana strămutată este aceea care a fost numită sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Este necontestat că reclamanta M.F. s-a născut la 20 decembrie 1937 în comuna Sâmbăta, judeţul Bihor, din părinţii M.P. şi M.E., locuind până în luna noiembrie 1940 în oraşul Oradea, de unde s-au refugiat în localitatea Beiuş, din cauza persecuţiilor etnice şi încercărilor de maghiarizare forţată, aşa cum rezultă din declaraţiile autentificate ale martirilor M.M., M.A. şi C.V. ultimii doi, la rândul lor, beneficiari ai drepturilor acordate de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, martorul C.V. fiind audiat şi de Instanţa de judecată.
Se reţine de asemenea că, dovada domiciliului reclamantei şi familiei sale în Oradea, anterior lunii noiembrie 1940 precum şi calitatea tatălui său, M.P., de gardian public, a fost făcută şi cu înscrisuri, extras eliberat de P.O. şi dovadă emisă de M.A.N.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamantă. Se va casa sentinţa atacată şi în fond se va admite cererea formulată de reclamanta M.F. Se va anula Hotărârea nr. 12273 din 9 decembrie 2005 emisă de pârâtă, aceasta fiind obligată să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada noiembrie 1940 – martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.F. împotriva sentinţei nr. 154/ CA din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, anulează Hotărârea 12273 din 9 decembrie 2005 a C.J.P.B. şi obligă pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 noiembrie 1940 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 octombrie 2005.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1103/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
