ICCJ. Decizia nr. 1104/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1104/2007
Dosar nr. 3875/36/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 3875/36 din 3 august 2006 reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 3851 din 30 iunie 2003 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 644/ CA din 5 octombrie 2006 a respins excepţia tardivităţii ca nefondată. A admis acţiunea formulată de reclamanta C.N.F. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T.. A anulat Hotărârea nr. 3851 din 30 iunie 2003 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamanta este beneficiar al dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. A obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens, drepturile urmând a fi acordate începând din luna următoare depunerii cererii, respectiv de la 1 aprilie 2003.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a familia sa, urmare persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, reclamanta nu poate să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, nefiind nevoită să-şi schimbe domiciliul.
Examinând sentinţa în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta C.F. s-a născut la data de 10 august 1943 în comuna Sarighiol de Deal, judeţul Tulcea, din părinţii P.H. şi P.C., părinţii săi făcând obiectul unui schimb de populaţie, urmare Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 6 septembrie 1940 la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi, prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia pronunţată de Instanţa de Fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 644/ CA din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1103/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1105/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
