ICCJ. Decizia nr. 1109/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1109/2007
Dosar nr. 2780/45/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 2780/45 din 29 iunie 2006, reclamantul T.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I. anularea Hotărârii nr. 2121 din 29 mai 2006 emisă de pârâta, recunoaşterea calităţii sale de persoană refugiată potrivit Legii nr. 189/2000 şi acordarea drepturilor cuvenite.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 109/ CA din 9 octombrie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul s-a născut în oraşul Paşcani şi nu a locuit niciodată pe teritoriul cedat, precum Basarabia, Bucovina, Ardealul de Nord, Ţinutul Herţei sau Cadrilater, teritorii cedate prin tratate sau convenţii internaţionale, iar refugierea sa s-a produs ca urmare a apropierii frontului, iar ca o persecuţie din motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs reclamantul T.G., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, împreună cu familia sa a fost evacuat din oraşul Paşcani, care a fost ocupat de trupele sovietice, zona respectivă având regim de ocupaţie militară sovietică, începând cu data de 11 aprilie 1944, reclamantul cu familia fiind încartiruiţi în satul Igiroasa, comuna Fântâna Domnească, judeţul Mehedinţi până în septembrie 1944. Apoi reclamantul şi familia sa au fost din nou mutaţi în oraşul Adjud, judeţul Bacău unde au locuit până în luna iulie 1945.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. se contată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, este beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată din altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999 aprobate prin HG nr. 127/2002 prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, reclamantul nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localităţii de domiciliu Paşcani, judeţul Iaşi şi refugiul în comuna Fântâna Domnească, satul Igiroasa, judeţul Mehedinţi s-ar fi datorat persecuţiilor etnice la care ar fi fost supus, persecuţia invocată trebuia probată, ceea ce reclamantul nu a făcut.
Rezultă că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului român, în condiţiile în care satul român nu şi-a persecutat etnic cetăţenii, indiferent de etnia acestora.
Ca atare, mutarea dintr-o localitate în alta, din motive personale sau din motive de război nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Se reţine că, schimbarea domiciliului reclamantului din Paşcani în satul Igiroasa, judeţul Mehedinţi s-a datorat înaintării frontului sovietic, fiind o măsură de protejare a cetăţenilor români, de pericolele existente în zona de conflict armat.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul prin OG nr. 105/1999 nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii de persoane.
Ca atare, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinţei nr. 109/ CA din 9 octombrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1105/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1110/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
