ICCJ. Decizia nr. 1159/2007. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1159/2007
Dosar nr. 749/57/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 122 din 7 iulie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantului A.N., formulată în contradictoriu cu pârâţii B.A. şi C.U.N.B.R., dispunând anularea Hotărârii nr. 595 din 15 noiembrie 2005, emisă de primul pârât, şi a hotărârii de respingere a contestaţiei formulate împotriva acesteia, emisă de cel de-al doilea pârât, precum şi obligarea pârâţilor să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că „vechimea de 14 ani în funcţia de secretar cu studii juridice al localităţii poate fi asimilată cu vechimea în funcţia de jurisconsult sau consilier juridic, pentru întregirea diferenţei de 1,6 ani, necesară îndeplinirii condiţiei de vechime minimă de 10 ani, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 51/1995".
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii C.U.N.B.R. şi B.A., criticând-o pentru faptul că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a criticat hotărârea formulată pentru faptul că au fost greşit interpretate prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995, apreciindu-se că nu au fost avute în vedere nici probatoriile admise şi administrate în dosar.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, cererea de recurs în raport de dispoziţiile art.3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Textul prevăzut de art. 16 din Legea nr. 51/1995 este de strictă interpretare, precizând care sunt activităţile juridice, care dacă au fost îndeplinite timp de 10 ani, conferă posibilitatea intrării în profesia de avocat cu scutire de examen, Profesiile sunt de judecător, procuror, notar, jurisconsult şi consilier juridic.
Prin urmare legea este restrictivă şi nu se poate adăuga nimic în plus ori în minus, prima instanţa încălcând dispoziţiile acestei legi mai sus invocată şi apreciind că profesia de secretar de primărie, poate fi asimilată cu cele enumerate în textul art. 16, ea având caracter juridic. Aprecierea Curţii de Apel este peste lege şi chiar dacă nu se poate contesta că reclamantul-intimat are studii juridice, funcţia de secretar de primărie nu face parte din profesiile enumerate de Legea nr. 51/1995, care i-ar da posibilitatea acestuia să-i acceadă la profesia de avocat cu scutire de examen.
De asemenea nu au fost respectate nici etapele prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, reclamantul-intimat fiind respins de B.A., care a apreciat că nu îndeplineşte condiţiile imperative ale legii.
Prin urmare în speţă sunt aplicabile fără posibilitatea de tăgadă dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 51/1995, prevederile care în mod expres şi limitativ arată care sunt profesiile pentru care cei care au o vechime de cel puţin 10 ani în funcţiile enumerate de textul invocat, pot intra în profesia de avocat cu scutire de examen.
Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciind că intimata-reclamantă nu îndeplineşte cerinţele legale, va admite recursul declarat de C.U.N.B.R. şi B.A.
Va modifica sentinţa atacată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantul A.N., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.U.N.B.R. şi B.A., împotriva sentinţei civile nr. 122 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul A.N., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 1152/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 17/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|