ICCJ. Decizia nr. 17/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 17/2007
Dosar nr. 12234/1/2006
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 februarie 2006, reclamanta B.S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 472/ CA din 19 iunie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi a dispus plata drepturilor cuvenite acesteia în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 105/1999.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în cauză, este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că prin persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Or, intimata – reclamantă nu a fost strămutată din Bulgaria în România, fiind născută în anul 1943, după strămutarea părinţilor săi care a avut loc în septembrie 1940.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei aprobată prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
În cauză, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, deoarece consecinţele nefavorabile şi prejudiciile pe care le-au suferit aceştia s-au răsfrânt nemijlocit şi asupra sa.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: declaraţiile martorilor D.D. şi B.D., declaraţia de avere a locuitorului S.S. – tatăl reclamantei (dosar fond), contract de vânzare cumpărare încheiat între A.C.C., ca reprezentant al Statului Român şi colonistul S.S. (dosar fond), acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia primei instanţei fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi în baza art.312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.T., împotriva sentinţei civile nr. 472/ CA din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1159/2007. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1713/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
