ICCJ. Decizia nr. 1204/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1204/2007
Dosar nr. 485/1/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Galaţi cu nr. 557/2005, reclamanta L.A. a solicitat, în contradictoriu cu M.S., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 7.710.000 lei (ROL), valoarea unui bilet de tratament, suma de 180.000 lei (ROL), plătită ilegal şi abuziv pentru şase şedinţe de tratament şi 1.000.000 lei (ROL), contravaloarea biletelor de tren folosite.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi că, în această calitate, C.J.P.G. i-a eliberat un bilet de tratament în staţiunea B.F., pentru o perioadă de 18 zile, în valoare de 7.710.000 lei (ROL). A mai arătat reclamanta că, întrucât medicul specialist din staţiune a apreciat că biletele de trimitere prezentate nu sunt corespunzătoare, nu i-a făcut tratamentul necesar, şi a plătit suma de 180.000 lei (ROL) pentru şase şedinţe de tratament, în condiţiile în care în temeiul OG nr. 105/1999 beneficia de gratuitate pentru astfel de servicii.
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei L.A., ca nefondată, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut, conform art. 1169 C. civ., dovada pretenţiilor sale, şi că, din adresa emisă de SC S.R. SRL, rezultă că reclamanta a beneficiat în condiţiile legii atât de consultaţii medicale cât şi de procedură de fizioterapie, iar pentru procedura de laseroterapie pe care a acceptat-o, la recomandarea medicului, reclamanta a achitat numai suma de 150.000 lei (ROL).
Prin Decizia nr. 3193 din 3 octombrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de L.A., împotriva sentinţei civile nr. 114 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
În motivarea deciziei pronunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a suferit nici o vătămare ca urmare a netransmiterii întâmpinării depuse la fond de pârâtul M.S., în condiţiile în care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, iar acţiunea a fost analizată pe fond, nefiind avută în vedere şi nici admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.S. Totodată, Înalta Curte a reţinut şi faptul că recurenta–reclamantă, aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond, nu şi-a dovedit cu nimic pretenţiile formulate, ba mai mult, nici nu a combătut adresa emisă de SC S.R. SRL, din care rezultă că a beneficiat de consultaţiile medicale şi de procedurile de fizioterapie în staţiunea Felix, în limita legală admisă şi potrivit drepturilor sale, procedura de laseroterapie, care nu se decontează integral fiind achitată de aceasta, la tarifele prevăzute, cu acordul său.
Împotriva deciziei nr. 3193 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă L.A. a formulat contestaţie în anulare.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat că Decizia contestată nu a răspuns criticilor pe care le-a formulat în recurs, cu încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., reţinând ca fiind legală şi temeinică soluţia instanţei de fond fără să fi fost administrată proba cu înscrisurile solicitate de parte, în temeiul art. 175 şi 305 C. proc. civ.
În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 317 alin. (2) şi 318 C. proc. civ.
Examinând motivele invocate în contestaţia în anulare în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că această cale de atac, de retractare nu este întemeiată.
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţia în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
1. Când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. Când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În temeiul alineatului (2) al aceluiaşi articol, contestaţia poate fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără a fi fost judecat în fond.
Deşi a invocat prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestatoarea nu s-a referit la nici unul dintre motivele la care face trimitere norma menţionată.
În ceea ce priveşte cazurile de contestaţie în anulare specială reglementate de art. 318 C. proc. civ., Curtea constată, pe de o parte, că prima ipoteză a acestui text are în vedere situaţia în care dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
Pe această cale, nu pot fi invocate pretinse greşeli de judecată, de administrare şi analiză a probelor ori de interpretare şi aplicare a prevederilor legale, ci numai erori materiale evidente ce ţin de aspectele formale ale pricinii, în măsură să altereze soluţia.
Pe de altă parte, Curtea reţine că în Decizia atacată nu poate fi identificată o omisiune de cercetare a vreunuia dintre motivele de recurs, în sensul art. 318, teza a II-a C. proc. civ., întrucât instanţa de recurs a examinat cauza atât prin prisma motivelor de recurs formulate cât şi în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. (sub toate aspectele), ajungând la concluzia că sentinţa atacată cu recurs este legală.
Instanţa nu era obligată să răspundă separat fiecăruia dintre argumentele invocate în cererea de recurs, ci era îndreptăţită să le grupeze, răspunzând motivelor de casare printr-un considerent comun.
Având în vedere aceste considerente, precum şi dispoziţiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.A. cu privire la Decizia nr. 3193 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1203/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1218/2007. Contencios → |
|---|
