ICCJ. Decizia nr. 1185/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1185/2007
Dosar nr. 1805/2/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 februarie 2006, reclamantul M.S.A., în contradictoriu cu M.S., a solicitat instanţei să constate că, în raport cu procedura aprobării tacite, pârâtul a aprobat, prin derogare de la prevederile O.M.S. nr. 418/2005, înscrierea sa la programul de studii complementare în farmacie homeopată, organizat prin C.N.P.D.S.B. sau prin orice altă instituţie acreditată în acest sens, precum şi susţinerea examenului final, pentru obţinerea atestatului respectiv. Totodată, reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat să îi elibereze un document oficial care să ateste aprobările solicitate. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1-5 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2, 3, 6, 7, art. 8 alin. (1) şi art. 9-11 din OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este medic de medicină dentară cu drept de liberă practică, este licenţiat în biologie şi în fiziokinetoterapie, este foarte preocupat de aplicaţiile terapeutice ale Homeopatiei, iar, prin adresa din 22 decembrie 2005, a solicitat M.S. ca, prin derogare de la prevederile O.M.S. nr. 418/2005, să îi aprobe înscrierea la programul de studii susmenţionat şi susţinerea examenului final pentru obţinerea atestatului.
La termenul din 5 septembrie 2006, reclamantul a învederat faptul că pe rolul acestei instanţe a mai promovat o acţiune, ce formează obiectul dosarului nr. 3652/2006, faţă de împrejurarea că cererea sa de derogare nu a fost analizată de M.S. Instanţa a amânat judecarea cauzei pentru ca reclamantul, cu referire la dosarul nr. 3652/2006, să depună certificat de grefă, temeiul juridic al cauzei şi copia acţiunii pentru a se verifica dacă există identitate de obiect între cauza de faţă şi cauza ce formează obiectul dosarului respectiv.
La data de 22 septembrie 2006, conform celor dispuse la termenul din 5 septembrie, reclamantul M.S.A. a depus, cu referire la dosarul nr. 3652/2/2006, certificat de grefa, cererea de chemare în judecată, recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în dosarul respectiv, cererea de comunicare a hotărârii atacate cu recurs şi cererea de comunicare a încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2006.
Având în vedere documentele depuse de reclamant la data de 22 septembrie 2006 (dosarul Curţii de apel), prin încheierea din 3 octombrie 2006, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de apel a suspendat judecarea cauzei apreciind că dezlegarea pricinii de faţă atârnă de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. 3652/2/2006.
Împotriva încheierii din data de 3 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1805/2/2006, a declarat recurs reclamantul M.S.A.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că suspendarea judecăţii este netemeinică şi nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că dezlegarea pricinii nu atârnă de existenţa sau inexistenţa vreunui drept care face obiectul judecăţii dosarului nr. 3652/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În acest sens, recurentul-reclamant a arătat că în cauză de faţă se judecă intervenirea aprobării tacite a cererii din 22 decembrie 2006, în timp ce dosarul nr. 3652/2/2006 are ca obiect cererile din 8 februarie 2006.
Prin urmare, obiectul acţiunilor fiind distinct, hotărârea din cauza de faţă nu depinde de hotărârea din cauza ce formează obiectul celuilalt dosar, în condiţiile în care în sistemul de drept românesc jurisprudenţa este doar orientativă.
Recurentul-reclamant a invocat, de asemenea, şi îngrădirea accesului liber la justiţie prin încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 februarie 2006, sub nr. 1805/2/2006, reclamantul M.S.A. a solicitat la constatarea aprobării tacite a cererii din 22 decembrie 2005, privind aprobarea înscrierii în programul de studii complementare în Farmacie homeopată organizat prin C.N.P.D.S.B. sau prin orice altă instituţie acreditată în acest sens.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că acţiunea înregistrată la aceeaşi instanţă cu nr. 3652/2/2006 a avut ca obiect constatarea aprobării tacite a cereri din 8 februarie 2006, prin care reclamantul a solicitat M.S. să-i aprobe înscrierea la programele de studii complementare în Dermato – cosmetologie, Sexologie, Tratamentul infertilităţii cuplului şi reproducerea umană asistată şi Psihoterapie.
În consecinţă, cele două cereri de chemare în judecată au un obiect complet diferit, referindu-se la aprobarea tacită a înscrierii la programe de studii complementare în materii distincte, între care nu există interdependenţă.
Singurul element comun al celor două cereri de chemare în judecată constă în temeiul de drept invocat şi calea procesuală aleasă de reclamant pentru a obţine recunoaşterea dreptului pretins în fiecare dintre cele două acţiuni.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât dezlegarea pricinii de faţă nu depinde de dreptul ce face obiectul celuilalt dosar.
Constatând astfel întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 2441 şi 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa încheierea atacată, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.S.A. împotriva încheierii din 3 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1805/2/2006.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1184/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1196/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
