ICCJ. Decizia nr. 1196/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1196/2007
Dosar nr. 4855/36/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 711/ CA din 30 octombrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul O.I., în contradictoriu cu Prefectura Constanţa – Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, şi a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre pentru stabilirea compensaţiilor băneşti la care reclamantul are dreptul conform Legii nr. 9/1998, ca urmare a invalidării Hotărârii nr. 1894/2004 de către C.P.M. prin Ordinul nr. 4179 din 17 august 2005. Prin sentinţă a fost respins capătul de cerere referitor la plata de daune pentru întârziere.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de apel data de 4 octombrie 2006, reclamantul O.I. a arătat, că, prin Ordinul nr. 4179 din 17 august 2005 emis de C.P.M., a fost invalidată compensaţia stabilită în favoarea sa, în temeiul Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr. 1894/19.052004 a Comisiei judeţene Constanţa. Prin Ordinul respectiv, dosarul a fost retransmis Prefecturii Constanţa pentru reanalizarea documentaţiei şi emiterea unei noi hotărâri. La data de 3 martie 2006, Prefectura Constanţa a solicitat reclamantului noi documente necesare validării, înscrisuri pe care contestatorul le-a depus cu adresa din 29 iunie 2006.
Nefiind emisă noua hotărâre, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, art. 7 din Legea nr. 9/1998, al prevederilor HG nr. 286/2004 şi art. 35 lit. b) şi e) din HG nr. 753/1998, reclamantul a solicitat instanţei să oblige Comisia judeţeană să îi reanalizeze dosarul şi să emită o nouă hotărâre. Reclamantul a mai solicitat ca, pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea hotărârii, să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune pentru întârziere şi a preşedintelui Comisiei la plata către stat a unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Faţă de aspectele arătate de reclamant, Curtea de apel a reţinut că, prin Hotărârea nr. 1894/2004 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a fost propusă acordarea unei compensaţii băneşti în sumă de 1.559.646.161 lei (ROL) pentru bunurile abandonate statului bulgar de autorul reclamantului, B.I., în satul SaraMusa, comuna Caramanli, judeţul Caliacra.
Faţă de susţinerile reclamantului şi din analiza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că, în raport cu prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, refuzul pârâtei de a reanaliza documentaţia şi de a emite o nouă hotărâre constituie, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, un refuz nejustificat de soluţionare în termenul legal a cererii referitoare la dreptul recunoscut reclamantului de Legea nr. 9/1998.
Instanţa de fond a respins capătul de cerere referitor la plata de daune pentru întârziere, reţinând că reclamantul nu a produs dovezi în sensul dispoziţiilor art. 1169 C. civ. şi că, fiind vorba de o obligaţie de a face în cursul procesului, neexecutată de bună voie, mijloacele de constrângere sunt altele decât cele pretinse de către reclamant.
Împotriva sentinţei civile nr. 711/ CA din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs I.P.J.C. – Comisia judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În motivarea, recurenta a invocat împrejurarea că la data introducerii cererii de chemare în judecată, 4 octombrie 2006, adoptase deja Hotărârile nr. 3026 şi nr. 3027 din 25 iulie 2006 prin care au fost aprobate cererile depuse de B.I., T.F., C.I., N.C. şi O.I., astfel că în mod greşit a reţinut instanţa de fond existenţa unui refuz nejustificat.
S-a mai susţinut că deşi a formulat întâmpinare pe care a expediat-o în termen la instanţă, totuşi, în dispozitivul hotărârii s-a menţionat contrariul. Aceste două critici, conchide recurenta, impun casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
La rândul său, intimatul O.I. în întâmpinarea formulată a arătat că deşi la data introducerii acţiunii erau adoptate cele două hotărâri indicate de recurentă, acestea nu i-au fost comunicate decât la 6 octombrie 2006. Cu toate că a solicitat în mai multe rânduri informaţii despre starea dosarului său, şi chiar a notificat-o pe recurentă în iulie 2006, aceasta nu i-a răspuns. Invocă lipsa oricărui interes în promovarea căii de atac şi în solicitarea de a se casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În recurs, în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurenta a depus în copie cele două hotărâri menţionate anterior precum şi adresa de înaintare, spre validare, către C.P.M. serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului formulat şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recurenta nu justifică un interes în promovarea căii de atac.
Atât timp cât recurenta a emis deja hotărârea la care se referă art. 7 din Legea nr. 9/1998 nu poate justifica nici un folos practic, adică interes, pentru punerea în mişcare a procedurii judiciare a recursului.
Faptul că hotărârea era emisă la data formulării acţiunii este nerelevant din perspectiva analizată, întrucât comunicarea s-a făcut ulterior, iar instanţa de fond nu a fost încunoştinţată despre această împrejurare, întrucât întâmpinarea pârâtei a fost înregistrată la instanţa de fond după pronunţarea sentinţei, la 31 octombrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.P.J.C. - Comisia judeţeană Constanţa, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinţei civile nr. 711/ CA din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1200/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
