CSJ. Decizia nr. 1216/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1216/2007
Dosar nr. 33306/1/2005
Şedinţa publică din 27 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 6 octombrie 2005 şi precizată ulterior, C.S.G. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând a se constata refuzul nejustificat al acestuia, exprimat prin adresa nr. 21590 din 11 iulie 2005, de a-i plăti sumele de bani ce reprezintă influenţele de curs valutar şi daunele produse ca urmare a nerestituirii sumelor reţinute, nedatorat, cu titlul de impozit pe venit.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în cursul anului 1998 a efectuat operaţiuni valutare prin intermediul B.T. – R., care a reţinut prin stopaj la sursă şi a virat nelegal la bugetul statului, impozitul calculat conform OG nr. 85/1997.
Suma totală reţinută a fost de 303.583 dolari S.U.A. şi la data de 23 mai 2002 a solicitat Administraţiei Financiare a Sectorului 1 Bucureşti, restituirea sumelor reţinute şi virate la buget.
A precizat că prin Decizia civilă nr. 88 din 19 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a constatat refuzul nejustificat al pârâtelor Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1 Bucureşti şi respectiv, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti de a-i soluţiona cererea având ca obiect restituirea sumei de 303.583 dolari S.U.A. şi totodată, a obligat aceste autorităţi publice să-i achite suma de bani datorată.
Cu toate acestea, prin adresa nr. 215907 din 11 iulie 2005, Ministerul Finanţelor Publice i-a comunicat că solicitarea de plată a dobânzilor aferente pe perioada cuprinsă între data de 25 iunie 2004 şi data achitării efective a diferenţei datorate, precum şi modalitatea de acordare a dobânzilor urmează a fi stabilită printr-un ordin ministerial care însă, nu a fost emis.
În opinia recurentului, adresa de răspuns mai sus menţionată are caracterul unui act administrativ individual, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi competenţa de soluţionare a litigiului dintre părţi aparţine instanţei de contencios administrativ, conform art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege organică.
Prin sentinţa civilă nr. 643 din 15 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca inadmisibilă, apreciind că adresa nr. 215907 din 11 iulie 2005, emisă de pârât nu poate fi calificată ca act administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.S.G.
Recurentul a susţinut că sentinţa nu este motivată, din moment ce nu se analizează motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a dat o calificare eronată adresei de răspuns emisă de pârât ca urmare a unei cereri întemeiată pe dispoziţiile C. proCod Fiscal şi a celorlalte prevederi în materie fiscală, referitoare la restituirea sumelor de bani încasate necuvenit la bugetul statului.
Recursul este fondat.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, în executarea obligaţiei stabilite de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 88 din 19 ianuarie 2004, rămasă irevocabilă, Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1 Bucureşti a restituit reclamantului C.S.G. suma de 5.972.497.670 lei, reprezentând diferenţa de curs valutar, cu privire la care se stabilise că nu era legal datorată.
Cât priveşte însă, solicitarea de restituire a dobânzilor pretinse în baza art. 119 alin. (1), coroborat că art. 112 alin. (1) lit. d) C. proCod Fiscal, pentru perioada 25 iunie 2004 şi până la achitarea efectivă a diferenţei datorate, cu adresa nr. 215907 din 11 iulie 2005, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a comunicat reclamantului că urmează a fi soluţionată prin ordin al Ministrului care nu a fost emis nici până în prezent, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Conţinutul adresei respective exprimă refuzul nejustificat al autorităţii publice pârâte de a soluţiona favorabil cererea reclamantului pentru aplicarea unor norme ale C. proCod Fiscal şi a altor prevederi în materie fiscală, referitoare la restituirea sumelor de bani încasate necuvenit la bugetul statului.
Ţinând seama de acest conţinut, dar şi de atitudinea ulterioară a pârâtului, manifestată prin refuzul emiterii ordinului de restituire şi de stabilire a modalităţii de acordare a dobânzilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că adresa de răspuns are natura unui act administrativ de autoritate individual, care potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este susceptibil de control judiciar exercitat pe calea instituită prin acest act normativ.
Indiferent însă, de calificarea juridică ce trebuie dată actului unilateral, acţiunea reclamantului era admisibilă în raport de prevederile art. 19 din aceeaşi lege organică, devreme ce sumele de bani pretinse cu titlu de diferenţe decurgând din influenţele de curs valutar şi dobânzile aferente au fost solicitate prin noua acţiune ca efect al admiterii acţiunii iniţiale, prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, nr. 88 din 19 ianuarie 2004.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 313 C. proc. civ., urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S.G. împotriva sentinţei civile nr. 643 din 15 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 117/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1220/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
