ICCJ. Decizia nr. 1353/2007. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1353/2007
Dosar nr. 837/1/2007
Şedinţa publică din 2 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalul Teleorman, SC C. SRL Alexandria a formulat cerere de anulare a Deciziei nr. 1121 din 20 septembrie 2006 emisă de A.R.R. – agenţia Teleorman prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 30 de zile a licenţei de transport eliberată de reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 1267 din 24 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, complet specializat pentru contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea hotărârii s-a arătat că în conformitate cu prevederile HG nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea A.R.R., aceasta este o instituţie publică centrală şi pentru îndeplinirea atribuţiilor sale în teritoriu are agenţii care nu au personalitate juridică şi, pe cale de consecinţă, nu pot sta în Instanţă în nume propriu.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4761/87/2006, iar prin sentinţa civilă nr. 3223 din 29 noiembrie 2006 a fost respinsă excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi a lipsei calităţii procesuale pasive a agenţiei Teleorman a A.R.R., invocate de A.R.R., a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Teleorman.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că, chiar dacă agenţiile A.R.R., potrivit HG nr. 625/1998 nu au personalitate juridică, ele funcţionează în structura organizatorică a A.R.R. pentru îndeplinirea atribuţiilor acestei instituţii publice centrale în teritoriu agenţiile emiţând acte, în limita atribuţiilor stabilite, iar actul administrativ contestat a fost emis de A.R.R. agenţia Teleorman şi nu de A.R.R., astfel că, în primă instanţă, competenţa de soluţionare a cererii revenea tribunalului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.R.R. arătând că Instanţa de Fond a dat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 7 din HG nr. 625/1998, modificată şi completată de HG nr. 1392/2006.
Se arată în motivele de recurs că agenţiile din teritoriu nu au personalitate juridică şi, pe cale de consecinţă, nu pot sta în Instanţă în nume propriu, iar faptul că acestea au dreptul de a elibera, suspenda sau anula licenţele nu înseamnă că le-au fost transferate responsabilităţile legale şi atribuţiile instituţiei cu personalitate juridică.
Examinând actele depuse la dosar, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente.
În motivele de recurs se invocă faptul că agenţiile din teritoriu nu au personalitate juridică, pe cale de consecinţă, nu pot sta în nume propriu, însă chiar recurenta - intimată recunoaşte că agenţiile judeţene au atribuţii în eliberarea, suspendarea sau anularea unor licenţe, care se concretizează în emiterea de acte administrative.
În materia contenciosului administrativ nu prezintă importanţă numai împrejurarea că instituţia respectivă are sau nu personalitate juridică, ci dacă aceasta emite acte administrative, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este definită ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării şi a organizării executării legii, dând naştere modificând sau stingând raporturi juridice.
În cauză, cu certitudine actul a cărui anulare se cere a fost emis de o autoritate publică judeţeană, care chiar dacă nu are personalitate juridică, are capacitate de drept public.
Mai mult, societatea reclamantă nu a solicitat A.R.R., printr-o plângere prealabilă, să fie revocată Decizia emisă de agenţia teritorială Teleorman.
De altfel, în cuprinsul Legii nr. 554/2004 sunt numeroase texte care fac trimitere la autoritatea emitentă a actului, art. 7 alin. (1) – „să solicite autorităţii publice emitente", art. 13 alin. (1) – „va putea cere autorităţii al cărui act este atacat", dar nu există nici o prevedere legată de personalitatea juridică a autorităţii publice.
Faţă de aceste susţineri şi având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, a pronunţat o soluţie legală şi temeinică pentru că soluţionarea pricinii, în primă instanţă, este de competenţa Tribunalului Teleorman.
În baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A.R.R. – agenţia Teleorman, împotriva sentinţei civile nr. 3223 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1372/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
