ICCJ. Decizia nr. 1303/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1303/2007
Dosar nr. 11668/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 ianuarie 2006 la Judecătoria Oradea, trimisă prin declinare de competenţă la Curtea de Apel Oradea, reclamanta P.O.C.P. Oradea a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii şi SC S. SA Sânmartin, solicitând ca instanţa să constate nulitatea absolută a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 aprilie 2005 emis de primul pârât pentru pârâta nr. 2, prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcţiilor şi terenului intravilan din C.F. Sânmartin, respectiv din C.F.N.D.F Sânmartin.
În motivarea acţiunii se arată că certificatul s-a emis cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, fiindu-i astfel paralizată acţiunea de restituire în natură a imobilului.
Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, în care invocă excepţia de necompetenţă, menţionând că cererea de constatare a nulităţii absolute a certificatului trebuie soluţionată de judecătorie, iar în ce priveşte fondul cauzei solicită a se respinge acţiunea ca neîntemeiată pentru că certificatul s-a emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Şi SC S. SA Sânmartin a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, iar pe fond cere ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
Instanţa a respins excepţiile privind lipsa sa de competenţă în soluţionarea pricinii şi cea de lipsă a calităţii procesuale a reclamatei, dar prin sentinţa nr. 109/2006 - CA din 9 iunie 2006 a admis excepţia lipsei procedurii prealabile administrative şi a respins acţiunea ca prematur introdusă.
Se reţine că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce constituie un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, prin care solicită casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Oradea, iar în situaţia în care nu se va proceda astfel, cere să se constate că certificatul este lovit de nulitate absolută, fiind emis prin fraudarea legii, respectiv a art. 8 alin. (2) şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, excepţie ce poate fi invocată oricând.
Susţine că instanţa nu a ţinut cont de faptul că acţiunea nu putea fi promovată în interiorul termenului prevăzut de Legea nr. 554/2004, vocaţia de a solicita anularea actului luând naştere numai după adoptarea Legii nr. 247/2005, iar anterior acestei date nu a existat nici un temei legal pentru a solicita anularea certificatului.
Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, solicitând ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece procedura prealabilă şi termenul de exercitare a acesteia ori de introducere a acţiunii sunt stabilite fără să se ţină cont de situaţiile invocate de recurentă.
Consideră că nu era condiţionată calitatea de proprietar a recurentei, ca şi momentul naşterii dreptului la acţiune de apariţia Legii nr. 247/2005.
Recursul este nefondat.
Corect a considerat instanţa de fond că este competentă să soluţioneze pricina, fiind vorba de un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, pentru care art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel.
Prima instanţă a respins acţiunea ca urmare a admiterii excepţiei lipsei procedurii prealabile administrative, ceea ce impune ca instanţa de recurs să analizeze cu prioritate dacă soluţia adoptată de instanţa de fond în acest sens este legală.
Conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia…".
Recurenta nu se încadrează între persoanele prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru care procedura prealabilă nu este obligatorie, astfel că trebuia ca înainte de introducerea acţiunii de faţă şi în termenul prevăzut de alin. (1) din acest articol să se adreseze cu plângere autorităţii administrative care a emis certificatul contestat, ceea ce nu a dovedit că ar fi făcut.
De aceea, se constată că instanţa de fond a admis corect excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile administrative şi a respins acţiunea pentru acest motiv, însă respingerea acţiunii apare ca inadmisibilă, nu ca prematură.
Este irelevant în cauză că se invocă a se constata nulitatea absolută a actului administrativ contestat, pentru că în dreptul administrativ are un interes practic redus distincţia dintre nulităţile absolute şi cele relative, regimul juridic al acestora nefiind diferit, indiferent dacă este vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate relativă, astfel că pentru ambele sunt aplicabile aceleaşi dispoziţii ale Legii nr. 554/2004.
Cum prima instanţă a respins acţiunea prin admiterea unei excepţii, iar instanţa de recurs reţine că Hotărârea acesteia este legală, nu se mai impune a fi analizate şi alte motive de recurs care privesc fondul pricinii.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 299 şi art. 312 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.O.C.P. Oradea împotriva sentinţei civile nr. 109 din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC S. SA Sânmartin.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← CSJ. Decizia nr. 1235/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1353/2007. Contencios. Conflict de... → |
|---|
