ICCJ. Decizia nr. 1629/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1629/2007
Dosar nr. 4561/2/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2659 din 31 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de tardivitate şi a respins, ca atare, cererea prin care reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâtul M.J., solicita anularea Ordinelor nr. 2785/ C din 30 octombrie 2000 şi nr. 506/ C din 17 ianuarie 2004, emise de M.J., reţinând că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu au aplicabilitatea în cauză, întrucât nu i-au fost comunicate actele administrative contestate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile recurentului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acţiunii, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data emiterii actului a cărui anulare se cere, acest termen fiind de decădere.
Cum acţiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 2 mai 2006, la peste 5, respectiv 2 ani de la data emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită, în mod corect a reţinut instanţa de fond tardivitatea introducerii acţiunii şi a dispus respingerea acesteia ca atare.
Pentru considerentele arătate, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva sentinţei civile nr. 2659 din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1403/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 183/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
