ICCJ. Decizia nr. 1265/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1265/2007
Dosar nr. 10721/1/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7343 din 13 decembrie 2005 la Curtea de Apel Iaşi, reclamanta S.A.Z. a formulat plângere împotriva Deciziei din 30 iunie 2005 a C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J., decizie prin care i s-a respins memoriul formulat în vederea acordării acestei calităţi.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în perioada anilor 1980 a fost persecutată de fostul regim comunist pe motive de ordin politic, iar după evenimentele in decembrie 1989 a formulat numeroase memorii în vederea repunerii ale în drepturile de care a fost lipsită anterior. În anul 2005 memoriul formulat de reclamantă, adresat Preşedintelui României a fost înaintat C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J. A mai susţinut că faţă de cererile succesive depuse de-a lungul anilor comisia trebuia să aprecieze petiţia ca fiind formulată în termenul prevăzut de lege şi nu să constate tardivitatea ei.
Prin sentinţa nr. 51/ CA din 10 aprilie 2006 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea promovată de reclamanta S.A.Z.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din OUG nr. 214/1999, modificată şi completată prin OG nr. 64/2002 „cererea pentru aprobarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi introdusă (...) până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2003", iar în conformitate cu art. 4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei, aprobat prin HG nr. 148/2000, cererea menţionată mai sus se depune la registratura generală a M.J. care o va transmite secretariatului Comisiei.
Faţă de aceste prevederi legale, prima Instanţă a constatat că reclamanta s-a adresat cu o petiţie Preşedintelui României, înregistrată la data de 24 martie 2005, ulterior, la data de 09 mai 2005, această petiţie fiind înaintată de Administraţia Prezidenţială la C.C.C.L.R.A., peste termenul limită prevăzut de lege.
A mai apreciat prima Instanţă că susţinerile reclamantei privind demersurile sale efectuate la unele instituţii în perioada 1990-2000, nu pot fi reţinute, comisia neexistând în această perioadă, iar argumentul invocat de reclamantă în sensul că nu a ştiut de existenţa comisiei, nu poate fi primit, în virtutea principiului, „nemo censetur ignorare legem".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.A.Z., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi ale art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că în mod nelegal Instanţa de Fond a respins acţiunea, constatând în mod greşit că cererea adresată C.C.C.L.R.A. a fost formulată tardiv, fără a lua în considerare aspectul, dovedit cu acte, că reclamanta a formulat numeroase petiţii, începând cu anul 1990, către diverse autorităţi ale statului, pentru a se recunoaşte statutul reglementat de art. 304 pct. 5 C.proc. civ. din OUG nr. 214/1999.
Susţine, de asemenea, că Instanţa de Fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, reţinând în mod greşit că cererea înregistrată la Comisie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a),c),d) şi e), art. 3 lit. a) şi g) şi art. 6 din OUG nr. 214/1999, atâta vreme cât, reclamanta a dovedit că a desfăşurat activitatea anticomunistă, fiind luate împotriva ei măsuri abuzive de către regimul comunist art. 304 pct. 8 şi pct. 9.
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de motivele invocate de recurenta - reclamantă, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Decizia din 30 iunie 2005, C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J. a respins cu unanimitatea voturilor membrilor cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă formulată de reclamanta S.A.Z., ca fiind tardiv introdusă.
Potrivit art. 5 din OUG nr. 214/1999, modificată şi completată prin OG nr. 64/2002, aprobată prin Legea nr. 602/2002, cererea pentru recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unor măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2003.
Termenul de 31 decembrie 2003 a fost prevăzut imperativ, având natura unui termen de decădere, prin urmare nefiind susceptibil de suspendări ori întreruperi.
Din analiza actelor depuse la dosar de către recurenta - reclamantă rezultă că, susţinerea acesteia referitoare la formularea a numeroase petiţii, în perioada 1990-2000 prin care solicita să i se recunoască statutul de luptător în rezistenţa anticomunistă nu este dovedită. Astfel, la filele 6 şi 7 din dosarul de fond al Tribunalului Iaşi nr. 7577/2005 există două înscrisuri, datate 26 februarie 1990, respectiv 20 iulie 1990, care atestă faptul că reclamanta s-a adresat C.P.U.N. – C.M.N.M.M., cu solicitarea de a fi reîncadrată în muncă şi repunerea în toate drepturile avute, cu motivarea că în anul 1986 i s-a desfăcut contractul de muncă abuziv, din motive politice, fiind îndrumată de aceste autorităţi să se adreseze instanţelor judecătoreşti. Din înscrisurile aflate la filele 39-45 ale dosarului Curţii de Apel Iaşi, depuse tot de reclamantă, în susţinerea pretenţiilor sale rezultă că aceasta s-a adresat în anul 2000 şi 2003 C.E.D.O., invocând anumite aspecte legate de refuzul autorităţilor române competente de a-i recunoaşte statutul de persoană cu handicap, răspunsurile primite fiind în sensul de a se urma procedura stabilită în textul Convenţiei. Prin urmare, din actele menţionate, reiese că în perioada 1990-2000, reclamanta nu a făcut nici un demers pentru a i se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, cererile amintite anterior vizând alte probleme pentru care reclamanta a aşteptat rezolvare de la autorităţile abilitate.
Pe de altă parte, actul normativ care a reglementat obţinerea statutului de luptător în rezistenţa anticomunistă a fost emis abia în anul 1999 prin OUG nr. 214/1999, instituind prin modificările succesive, termenul de 31 decembrie 2003, ca termen limită pentru depunerea cererilor de către cei interesaţi. Cum din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamanta s-a adresat în intervalul de timp anul 2000 - 31 decembrie 2003, M.J. sau altei autorităţi, cu solicitarea de a i se recunoaşte statutul şi implicit drepturile de luptător în rezistenţa anticomunistă, acest demers fiind făcut abia în luna martie 2005, este evidentă culpa acesteia în nedepunerea în termenul legal a cererii în faţa Comisiei, constituită potrivit OUG nr. 214/1999.
Invocarea de către recurentă, prin motivele de recurs, a altor acte normative, Decretul Lege nr. 118/1990, OG nr. 105/1999, prin care au fost acordate drepturi unor persoane persecutate din motive politice, nu are fundament, având în vedere că aceste dispoziţii legale se referă la perioada septembrie 1940 - martie 1945, nefiind aplicabile situaţiei recurentei şi, oricum aceasta nu a făcut dovada că a urmat vreo procedură legală în faţa autorităţilor, astfel cum aceasta a fost instituită prin actele normative menţionate.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că Instanţa de Fond a interpretat corect aceste prevederi legale şi a constatat legalitatea Deciziei din 30 iunie 2005 prin care intimatul - pârât a respins ca tardivă cererea formulată de recurenta - reclamantă la data de 24 martie 2005, acest motiv de recurs fiind nefondat.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, Curtea constată că în considerentele sentinţei atacate, prima Instanţă nu a făcut nici o apreciere legată de temeinicia sau netemeinicia pe fond a pretenţiilor reclamantei, rezumându-se a controla legalitatea deciziei Comisiei, doar pe aspectul constatării tardivităţii depunerii cererii, faţă de soluţia dată, fiind de prisos analizarea cererii pe fondul ei.
În aceste condiţii, şi acest motiv de recurs este nefondat, deoarece vizează o situaţie, care, nici în fapt şi nici în drept, nu a fost analizată de Instanţa de Fond prin sentinţa pronunţată.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că, verificând legalitatea Deciziei din 30 iunie 2005 din perspectiva armonizării interesului public cu drepturile subiective şi interesele legitime ale recurentei - reclamante, Instanţa de Fond a aplicat corespunzător prevederile legale incidente, astfel încât urmează a respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A.Z. împotriva sentinţei nr. 51/ CA din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1176/2007. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 1266/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
