ICCJ. Decizia nr. 1145/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1145/2007
Dosar nr.3827/2/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 13 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3827/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC G. SA Aninoasa, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 emisă de C.C., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea respectivei decizii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15, raportat la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reţinând, în esenţă, că, prin cuantumul ridicat al sumei reţinute, poate conduce reclamanta într-un blocaj financiar, cu consecinţa imposibilităţii efectuării plăţilor restante către bugetul de stat, furnizori şi a altor creanţe, creând perspectiva falimentarii societăţii; a mai reţinut Instanţa de Fond că iminenţa prejudiciului rezultă din împrejurarea că M.F.P. poate porni executarea silită împotriva societăţii reclamante oricând, dat fiind caracterul de titlu executoriu al deciziei contestate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul C.C., considerând-o netemeinică şi nelegală, întrucât prima Instanţă a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii.
S-a criticat sentinţa întrucât Curtea de Apel a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii, deşi actul în litigiu este executoriu de drept conform C. proCod Fiscal
De asemenea, sentinţa s-a criticat şi pe fond, apreciindu-se că reclamanta nu şi-a dovedit cererea de suspendare în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Referitor la excepţia de inadmisibilitate, invocată de recurentă, în mod corect prima Instanţă a respins-o, cu motivarea că dispoziţiile art. 144 C. proCod Fiscal se aplică atunci când a început executarea silită, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, cererea de faţă fiind fondată pe dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte fondul cererii de suspendare, din probele aflate la dosar rezultă fără posibilitate de tăgadă că, intimata - reclamantă a dovedit-o din perspectiva dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, suma în discuţie fiind foarte mare, poate aduce un blocaj pentru intimată şi chiar falimentul.
De asemenea, şi prejudiciul este dovedit, întrucât autoritatea administrativă poate începe executarea silită împotriva intimatei - reclamante oricând, avându-se în vedere că Decizia este titlu executoriu.
Faţă de aceste considerente şi de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 art. 14 şi art. 15, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de C.C. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva încheierii din 13 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3827/2/2006, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1126/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1176/2007. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
