ICCJ. Decizia nr. 1126/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1126/2007
Dosar nr.5004/42/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 29 august 2006 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC L.R. SRL Buzău în contradictoriu cu pârâţii R.A.R. şi I.G.P.R., a dispus anularea adresei emisă de pârâta R.A.R. cu nr. 6598 din 9 iunie 2006 şi a operaţiunilor tehnico - juridice anterioare, obligând pârâta R.A.R la deblocarea în baza de date a R.A.R pentru obţinerea certificatelor de autenticitate a vehiculelor autospecializată - basculabilă marca M.B. şi autospecializată - basculantă marca M.
Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la 7 septembrie 2006 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul sentinţei nr. 169 din 29 august 2006, în sensul că ambele pârâte, R.A.R. Bucureşti şi I.G.P.R. sunt obligate la deblocarea în baza de date a R.A.R pentru obţinerea certificatelor de autenticitate a celor două vehicule.
În motivarea sentinţei se reţine că prin rezoluţia din 3 noiembrie 2005 a D.I.I.C.O.T. – B.T.B. în Dosar nr. 92/D/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce-l priveşte pe administratorul SC L.R. SRL Buzău, M.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi art. 290 C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat că acesta nu a săvârşit astfel de fapte.
În baza rezoluţiei D.I.I.C.O.T. – B.T.B. reclamanta s-a adresat pârâtei R.A.R. Bucureşti, solicitându-i deblocarea în baza de date a R.A.R. pentru obţinerea certificatelor de autenticitate a celor două autovehicule, însă pârâta, prin răspunsul din 9 iunie 2006 a refuzat, îndrumând-o să se adreseze Politiei Române.
Instanţa de Fond a apreciat că refuzul de rezolvare a cererii, comunicat cu adresa menţionată este nelegal, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a admis acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii I.G.P.R. şi R.A. – R.A.R., primul recurent atacând şi încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la 7 septembrie 2006.
Recursul I.G.P.R. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că în mod greşit Instanţa de Fond a admis acţiunea împotriva sa.
În acest sens recurentul arată că revocarea urmăririi internaţionale a celor două vehicule şi radierea din baza de date a R.A.R. se efectuează, aşa cum prevăd Instrucţiunile din 15 mai 1991, privind cooperarea poliţiei şi altor unităţi ale M.I. cu Organizaţia internaţională de poliţie criminală - Interpol, de către B.N.I. numai la cererea unităţii care a solicitat-o, cu precizarea motivului revocării.
Recurenta R.A. – R.A.R. susţine, la rândul său, că Instanţa de Fond nu a analizat apărările sale cuprinse în întâmpinarea de la dosar şi că a învederat Instanţei împrejurarea că întreaga iniţiativă în blocarea mijlocului de transport aparţine I.G.P., care are şi competenţa de a dispune deblocarea; în acest sens, se anexează la recurs un Protocol de colaborare din anul 2004, între I.G.P.R. şi R.A.R.
Totodată recurenta R.A - R.A.R. susţine că rezoluţia procurorului şef din cadrul B.T.B. - D.I.I.C.O.T. este neconcludentă în raport cu obiectul acţiunii, întrucât se referă doar la neînceperea urmăririi penale împotriva unei persoane, administratorul societăţii reclamante, iar nu la autoturismele în cauză.
Motivele de recurs au fost încadrate de recurentă în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond precum şi motivele de recurs invocate Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta SC L.R. SRL Buzău s-a adresat instituţiei competente, R.A. – R.A.R., în scopul obţinerii certificatelor de autenticitate pentru două autovehicule dobândite din Germania, în temeiul unor contracte de leasing.
Aceste autoturisme au fost blocate de I.G.P.R. în baza de date a R.A.R., fiind reclamate de locatorul din Germania ca furate, dar în urma rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 3 noiembrie 2005, s-a stabilit că aceste autocamioane nu au făcut obiectul unui furt, ci al unor divergenţe contractuale între părţile contractului de leasing, sesizarea pentru furt fiind în totalitate neîntemeiată.
Faţă de Rezoluţia D.I.I.C.O.T. – B.T.B. din 3 noiembrie 2005, R.A. – R.A.R., sesizată cu cererea administratorului SC L.R. SRL, pentru obţinerea certificatelor de autenticitate a celor două vehicule M.B., ar fi trebuit să întreprindă demersurile legale pentru rezolvarea acestei cereri, inclusiv prin înştiinţarea instituţiei care a dispus blocarea în baza de date a R.A.R., respectiv I.G.P.R.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. este neîntemeiată, deoarece B.N.I., care a dispus blocarea în baza de date a R.A.R. a celor două autovehicule este o structură fără personalitate juridică din cadrul I.G.P.R, fiind reprezentată de această din urmă instituţie.
În cadrul apărărilor făcute la Instanţa de Fond, cât şi în recurs, cele două recurente nu au fost în măsură să prezinte un motiv întemeiat pentru care cererea administrativă formulată de societatea reclamantă nu a fost rezolvată.
Protocolul încheiat între I.G.P.R şi R.A.R. în anul 2004, depus în faza de recurs, nu infirmă soluţia Instanţei de Fond, neavând valoare de reglementare opozabilă terţilor; totodată acest act dovedeşte comunicarea permanentă dintre cele două instituţii, care aveau competenţa şi informaţiile necesare rezolvării cererii reclamantei.
Pentru considerentele menţionate Instanţa de Fond a apreciat în mod corect că acţiunea reclamantei îndeplineşte condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, refuzul autorităţilor pârâte de a-i rezolva cererea, în sensul deblocării de către I.G.P.R. din baza de date a R.A.R. şi al eliberării certificatelor de autenticitate de către R.A.R., fiind nejustificat.
În baza art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de R.A. – R.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 169 din 29 august 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi de I.G.P.R. împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi împotriva încheierii din 7 septembrie 2006 pronunţată de aceeaşi Instanţă, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1106/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1145/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
