ICCJ. Decizia nr. 1447/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1447/2007
Dosar nr. 4294/1/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 17 ianuarie 2006, reclamantul C.B.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 19061 din 13 noiembrie 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că, în perioada august 1944 – martie 1945, ca urmare a persecuţiilor grave la care a fost supus împreună cu întreaga familie datorită ocupaţiei maghiare, a fost nevoit să locuiască într-un pichet părăsit împreună cu mai multe familii din sat.
Prin sentinţa civilă nr. 89 din 8 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului C.B.V., ca tardiv introdusă.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de fond a reţinut că, din precizările făcute de reclamant, a rezultat că Hotărârea atacată a fost primită de acesta la sfârşitul lunii noiembrie 2005, iar sesizarea Curţii de Apel Cluj s-a făcut la 17 ianuarie 2006, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.B.V.
Recurentul susţine că instanţa de fond a pronunţat o decizie greşită, deoarece s-a încadrat în termenul de recurs de 6 luni, menţionat de pârâtă în hotărârea emisă. Totodată, arată că sentinţa atacată cu recurs nu ţine seama de faptul că a făcut dovada refugiului în localitatea Someşul Rece, ca urmare a persecuţiei etnice exercitate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu, art. 1 lit. c).
Ordonanţa menţionată a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 189/2000, publică în M. Of. al României nr. 553 din 8 noiembrie 2000.
La art. 7 alin. (4) din Ordonanţă, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, se prevede că împotriva Hotărârii comisiei special constituite pentru aplicarea legii se poate face contestaţie la Curtea de Apel, în termen de 30 zile de la data comunicării Hotărârii.
Din actele şi lucrările dosarului se observă că Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că reclamantul nu a respectat acest termen prevăzut de lege.
Potrivit precizărilor făcute de însuşi reclamantul, Hotărârea Casei judeţene de Pensii Cluj a fost comunicată la sfârşitul lunii noiembrie 2005.
Având în vedere că sesizarea Curţii de Apel Cluj s-a făcut la 17 ianuarie 2006, rezultă că termenul de sesizare a instanţei a fost depăşit.
Ca urmare a acestui fapt, examinarea celorlalte motive de recurs se dovedeşte a fi fără relevanţă juridică.
Se reţine că Hotărârea pronunţată de Instanţa de Fond este legală şi temeinică, urmând a se dispune respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.B.V. împotriva sentinţei civile nr. 89 din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1373/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1508/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
