ICCJ. Decizia nr. 1314/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1314/2007
Dosar nr. 1959/33/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe cale contenciosului administrativ, reclamanta D.D. a chemat în judecată A.N.V. şi a solicitat anularea în parte, în privinţa sa, a Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005 prin care a fost reîncadrată din funcţia publică de inspector principal pe care a fost numită, în funcţia de inspector asistent şi obligarea pârâtei să emită un ordin prin care salarizarea ei să se efectueze potrivit funcţiei publice şi gradului profesional aşa cum a fost stabilit conform Legii nr. 161/203 şi anume de inspector principal, menţinut şi consfinţit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, obligarea pârâtei să o repună în situaţia iniţială, anterioară emiterii actului administrativ atacat prin operarea în statele de funcţii, de personal, în cartea de muncă, precum şi restituirea diferenţei dintre salariul cuvenit potrivit funcţiei şi gradului profesional stabilit în baza Legii nr. 161/2003 începând cu data de 15 iulie 2003 şi până în prezent.
Totodată a solicitat ca în urma admiterii acţiunii, dacă pârâta nu va respecta termenul de punere în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, să fie obligat conducătorul pârâtei la plata amenzii stabilită de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 7959/2003, irevocabilă, pârâta a fost obligată să o reîncadreze în funcţia publică de inspector principal, funcţie publică pe care consideră că a fost numită şi pe care o ocupă din data de 15 iulie 2003 şi până în prezent, fapt recunoscut de pârâtă prin emiterea Ordinului nr. 1440 din 4 noiembrie 2004.
Prin emiterea Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005 pârâta a dat dovadă de exces de putere deoarece a retrogradat-o de pe funcţia de inspector principal în aceea de inspector asistent în contra legii şi a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 556 din 14 decembrie 2006 a admis acţiunea reclamantei D.D. în contradictoriu cu A.N.V.
A anulat în parte, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005 emis de A.N.V.
A obligat autoritatea pârâtă să emită ordin prin care reclamanta să fie încadrată în funcţia de inspector principal cu salariu aferent şi să repună reclamanta în situaţia anterioară emiterii actului administrativ anulat prin operarea în statele de funcţii, statele de personal şi în carnetul de muncă precum şi restituire diferenţei dintre salariul cuvenit funcţiei avute şi cel plătit în urma aplicării ordinului anulat.
A respins ca prematur petitul ultim din acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reîncadrarea reclamantei potrivit OUG nr. 92/2004 în funcţia de execuţie inspector clasa I gradul profesional asistent, treapta I este greşită şi ignoră dispoziţiile legale incidente precum şi autoritatea de lucru judecat.
Dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 92/2004 definesc limpede domeniul de aplicare a acestui act normativ, trimiţând fără echivoc la funcţionarii publici numiţi în temeiul Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată.
Or, acest act normativ prin art. 14 prevede că funcţiile publice sunt structurate pe grade profesionale: superior, principal, asistent şi debutant.
Prin urmare cum reclamanta la data aplicării OUG nr. 92/2004 deţinea funcţia publică de inspector principal încă din 15 iulie 2003, încadrarea ei corectă nu putea duce prin aplicarea acestui act normativ la retrogradarea ei, respectiv la reîncadrarea la gradul profesional de inspector asistent, deoarece dispoziţiile acestui act normativ nu retroactivează şi nici nu înlătură structurarea gradelor profesionale stabilite iniţial prin Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că noua reîncadrare efectuată prin ordinul atacat s-a făcut începând cu data de 1 ianuarie 2005 în baza OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici.
Examinându-se cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, este de necontestat că prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, stabilirea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Prin art. 6 din OUG nr. 92/2004, contrar interpretării instanţei de fond, se reglementează atât reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, cât şi, raportat la noua încadrare, sistemul de salarizare al acestora.
În plus, Înalta Curte reţine că şi Curtea Constituţională a reţinut în considerentele deciziei nr. 289/2005, publicată în M. Of. nr. 586 din 7 iulie 2005, că atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici.
Aşadar, având în vedere că în cauză reîncadrarea şi salarizarea intimatei-reclamante s-a realizat întocmai prevederilor OUG nr. 92/2004, Înalta Curte constată că ordinul atacat este legal. Actul administrativ atacat, emis în baza şi executarea în concret a legii nu poate fi cenzurat decât prin raportare la aceste dispoziţii, care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, sunt constituţionale şi nici nu sunt de natură a aduce atingere principiului stabilităţii funcţiei publice sau de a retroactiva.
Mai mult, Înalta Curte constată că OUG nr. 92/2004 a avut aplicabilitate numai pentru anul 2005, în prezent fiind în vigoare dispoziţiile altor ordonanţe.
Nu poate fi pusă în discuţie nici autoritatea de lucru judecat întrucât sentinţa civilă nr. 77/2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi rămasă irevocabilă vizează anularea deciziilor de reîncadrare nr. 1264 din 12 august 2003 şi nr. 1266 din 14 august 2003 cu menţiunea încadrării reclamantei în funcţia de inspector principal în temeiul Legii nr. 161/2003, iar nu reîncadrarea acesteia potrivit OUG nr. 92/2004.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică iar criticile aduse acesteia fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentinţa atacată şi în fond se va respinge acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.R.V.C., în reprezentarea A.N.V., împotriva sentinţei civile nr. 556 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1313/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1332/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
