ICCJ. Decizia nr. 1336/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1336/2007
Dosar nr. 4659/33/2006
Şedinţa publică din 2 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul R.A.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.M., anularea Hotărârii nr. 527 din 18 septembrie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de această lege pentru perioada 9 octombrie 1942 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, s-a născut la data de 9 octombrie 1942 în localitatea Bucureşti, unde familia sa s-a refugiat din localitatea Cristolţel.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţii autentificate ale unor martori din care a rezultat că acesta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Cristolţel în localitatea Bucureşti, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 483 din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 527 din 18 septembrie 2006, a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi totodată să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de această lege, începând cu data de 8 septembrie 2006.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi ca urmare a cedării Ardealului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Se mai arată că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutare. Deci nu beneficiază de prevederile acestei legi copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor.
De asemenea, recurenta precizează că hotărârea Curţii de Apel Cluj este dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 5 din OG nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, întrucât drepturile prevăzute de această lege se acordă cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, şi nu începând cu data depunerii cererii, aşa cum în mod greşit a dispus instanţa.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu criticile recurentei, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Cristolţel în localitatea Bucureşti, iar apoi s-au reîntors, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Însă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 8 septembrie 2006, fiind astfel încălcate prevederile art. 5 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Potrivit acestor dispoziţii: „persoanele prevăzute la art. 1 şi 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanţe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea".
În cauză, cererea a fost depusă în data de 8 septembrie 2006 deci corect şi legal drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000 trebuiau a fi acordate începând cu 1 octombrie 2006.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată se va modifica în sensul că drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, vor fi acordate începând cu 1 octombrie 2006, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.M., împotriva sentinţei civile nr. 483 din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că data acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 este 1 octombrie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1333/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1337/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
