ICCJ. Decizia nr. 1332/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1332/2007
Dosar nr. 16554/1/2006
Şedinţa publică din 2 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.C.V.J. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Consiliul Local al comunei Blandiana solicitând:
- anularea poziţiei nr. 12 din Anexa nr. 19 la HG nr. 974/2002;
- pronunţarea asupra legalităţii actelor şi operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii HG nr. 974/2002, respectiv a Hotărârii C.L.C.B. nr. 14 din 3 iulie 2001;
- suspendarea executării actelor administrative atacate;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a justifica nelegalitatea actelor administrative contestate, reclamanta arată că este proprietara imobilului magazin şi bufet înscris în C.F., calitate care i-a fost recunoscută de Primăria Blandiana prin adresele nr. 262/1998 şi 160/2004, astfel încât în mod greşit acest imobil a fost inclus în inventarul bunurilor proprietate publică a comunei.
M.A.I. a depus la dosar cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca tardivă şi inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată. În motivare, intervenientul a arătat că a avut calitatea de iniţiator al HG nr. 974/2002.
În cauză au fost formulate mai multe întâmpinări de către pârâţi prin care au invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 262 din 21 octombrie 2005, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi, ca urmare, a respins acţiunea reclamantei ca tardiv formulată, reţinând că HG nr. 974/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 701 din 25 septembrie 2002, iar acţiunea în anulare a fost înregistrată la data de 5 iulie 2005, cu depăşirea termenului de decădere de un an, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat de reclamanta C.C.V.J., împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 1511 din 2 mai 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa fiind casată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând, acţiunea vizând aceste acte fiind imprescriptibilă; în afară de aceasta, Anexele la HG nr. 974/2002 nu au fost publicate o dată cu hotărârea, motiv pentru care publicul nu a fost înştiinţat la data de 25 septembrie 2002 cu privire la conţinutul integral al respectivului act administrativ. În consecinţă, s-a apreciat de către instanţa de control judiciar că reclamanta nu a putut să cunoască despre includerea bunului indicat în acţiune în Anexa nr. 19 poziţia 12, iar termenul de decădere de un an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi raportat într-o atare ipoteză decât la data când acesteia i s-a transmis adresa nr. 267 din 10 mai 2005, prin care i-a fost comunicată această împrejurare.
În urma casării cu trimitere, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 30844/1/2005/2006.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 160 din 27 octombrie 2006, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Local al comunei Blandiana, precum şi excepţiile inadmisibilităţii, lipsei timbrajului şi a neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâtul Guvernul României, a admis acţiunea, a dispus anularea poziţiei nr. 12 din Anexa nr. 19 la HG nr. 974/2002, precum şi a poziţiei nr. 12 din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 14/2001 emisă de Consiliul Local al comunei Blandiana. În plus, s-a dispus suspendarea executării actelor administrative până la rămânerea irevocabilă a sentinţei şi s-a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de M.A.I., iar pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5.134.000 ROL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut cu privire la fondul cauzei că imobilul în litigiu a fost construit de către C.C.V.J., iar pârâtul Consiliul Local Blandiana nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte dreptul de proprietate publică sau privată al comunei asupra acestui imobil. Instanţa a indicat actele din care a rezultat că imobilul este proprietatea reclamantei şi a concluzionat că pârâtul Consiliul Local Blandiana nu a procedat legal prin atestarea acestui imobil la domeniul public al comunei, în lipsa unui titlu de dobândire a proprietăţii. S-a reţinut, totodată, că bunul în discuţie nu face parte din categoria bunurilor proprietate publică prevăzute la pct. III din Lista anexă la Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au formulat recursuri, în termen legal, pârâtul Guvernul României şi intervenientul M.A.I., care au solicitat casarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, Guvernul României a susţinut că la elaborarea actului administrativ contestat au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000, precum şi cele cuprinse în HG nr. 555/2001, în vigoare la data respectivă.
Faţă de prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi ale Normelor tehnice aprobate prin HG nr. 548/1999, poziţia 12 din Anexa nr. 19 la HG nr. 974/2002 a făcut obiectul unei hotărâri a consiliului local.
Recurentul a precizat că actul autorităţii publice locale, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale unei persoane, trebuia să fie atacat în faţa instanţei de contencios administrativ.
În optica aceluiaşi recurent, Consiliul judeţean Alba, în raport de competenţele conferite de Legea nr. 213/1998, a centralizat inventarele astfel cum au fost înaintate de consiliile locale de pe raza judeţului şi le-a transmis M.A.P. pentru a fi atestate prin hotărâre de Guvern, în contextul în care hotărârea consiliului local nu a fost atacată în justiţie.
Având în vedere dispoziţiile art. 18 – 24 din Legea nr. 213/1998, recurentul a apreciat că HG nr. 974/2002 nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ teritoriale, ci doar de atestare a regimului juridic.
Recurentul a arătat că, în situaţia în care intimata-reclamantă ar face dovada dreptului său de proprietate asupra bunului imobil indicat la poziţia contestată, drept pretins şi de unitatea administrativ-teritorială, cenzurarea valabilităţii titlurilor este de competenţa instanţelor de drept comun.
În opinia recurentului, intimata-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, condiţie necesară sesizării instanţei cu cerere în anularea actului administrativ.
În plus, s-a apreciat de către recurent că sentinţa atacată este dată cu încălcarea normelor de competenţă materială, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra Hotărârii nr. 14/2001 emisă de C.L.C.B.: fiind vorba de un act emis de o autoritate publică locală, curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra legalităţii acestuia, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) şi art. 2 lit. c) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, recurentul a considerat că sentinţa criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină admiterea acesteia, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurentul-intervenient M.A.I. a adus aceleaşi critici de nelegalitate ca şi recurentul-pârât.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursurilor ca nefondate.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt expusă anterior, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor HG nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, rubrica care se referă la situaţia juridică a imobilelor trebuie să cuprindă actele de proprietate sau alte acte doveditoare (hotărâri ale Guvernului, decizii, acte de donaţie, etc.).
În speţa dedusă judecăţii, se constată că nu au fost respectate aceste cerinţe legale, deoarece în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Blandiana nu sunt menţionate actele de proprietate pe care le deţine Consiliul Local cu privire la imobilul aflat în litigiu.
Într-adevăr, HG nr. 974/2002 nu reprezintă un act constitutiv de proprietate, ci are doar un efect declarativ.
În atare situaţie, acest efect declarativ nu poate produce nici o consecinţă juridică, atâta timp cât nu există un act doveditor al proprietăţii în favoarea autorităţii locale care a solicitat emiterea hotărârii de Guvern contestate.
Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisuri prin care a probat existenţa dreptului său de proprietate asupra imobilului magazin şi bufet aflat în comuna Blandiana, după cum urmează:
- acordul prealabil al fostului Sfat Popular al Regiunii Hunedoara nr. 186 din 30 martie 1967, prin care s-a aprobat documentaţia de executare a lucrărilor;
- adresa nr. 100 din 8 aprilie 1967 a I.S.S.R.H., prin care s-a avizat favorabil amplasamentul construcţiei;
- referatul nr. 78 din 16 iunie 1967 aprobat de S.C.E.R.H., prin care sa stabilit valoarea investiţiei şi termenul de începere a acesteia, precum şi referatul U.J.C.C. Alba, prin care s-a aprobat documenta. Alba prin care s-a aprobat documentaţia;
- avizul tehnic din 26 aprilie 1969 al C.B.;
- adresa nr. 13115 din 12 iunie 1969 al U.J.C.C. către B.I.A.I. în vederea deschiderii finanţării;
- contractul de antrepriză din 2 iunie 1969 privind executarea lucrărilor;
- situaţiile de plată din februarie 1970 şi din martie 1970 prin care s-au efectuat plăţile construcţiei;
- convenţia de schimb încheiată de fostul C.A.P.B. prin care reclamanta a obţinut terenul necesar amplasării construcţiei;
- adresa din 13 februarie 1998 prin care Primăria Blandiana confirmă că această construcţie aparţine C.C.V.J., situaţie reconfirmată şi prin adresa din 30 ianuarie 2004;
- chitanţele de plată a impozitului aferent clădirii şi terenului pe care este amplasată (a se vedea dosar fond).
Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită critica recurentelor referitoare la excepţia de necompetenţă materială, întrucât potrivit Legii nr. 213/1998, atestarea proprietăţii publice a comunelor se face prin documentaţia întocmită de comisia de inventariere stabilită prin lege la nivelul comunei, care trebuie însuşită de consiliul local al comunei şi atestată prin hotărâre de Guvern.
Or, actele întocmite de către comisia specială la nivelul comunei şi însuşite prin hotărârea consiliului local sunt doar acte administrative premergătoare emiterii hotărârii de Guvern de atestare a domeniului public al comunei.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
În speţă, Hotărârea C.L.C.B. nr. 14 din 3 iulie 2001 face parte din documentaţia care a stat la baza emiterii HG nr. 974/2002, motiv pentru care putea fi supusă controlului de legalitate al Curţii de Apel Alba-Iulia în primă instanţă.
Nici critica referitoare la nemotivarea soluţiei date cererii de suspendare a executării actelor administrative nu este fondată, deoarece instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. În plus, prin soluţia de admitere a acţiunii principale, Curtea a dedus implicit întrunirea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv a cazului bine justificat şi a prevenirii producerii unei pagube iminente.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi de M.A.I., împotriva sentinţei civile nr. 160 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1314/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1333/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
