ICCJ. Decizia nr. 2515/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2515/2007
Dosar nr. 7172/2/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta S.F., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a solicitat anularea Hotărârii nr. 15926/518 din 11 mai 2006 şi stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că fraţii săi F.A. şi F.I. sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000 şi alături de fraţii şi mama sa a suferit aceleaşi privaţiuni din cauza persecuţiei etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 262 din 24 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de S.F., reţinând că în cazul reclamantei nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs S.F., care a motivat că din adeverinţa eliberată de Arhivele Naţionale rezultă că figurează ca persoană deportată.
Recursul este nefondat.
Se reţine că declaraţiile martorilor D.N. şi N.I. fac referire la numita S.F., fiica lui F.N. şi D.L.
Având în vedere împrejurarea că din certificatul de naştere al reclamantei nu rezultă că F.N. este tatăl acesteia, declaraţiile martorilor anterior menţionate nu probează persecuţia etnică a reclamantei, existând îndoială cu privire la identitatea de persoane. Privitor la înscrisul, intitulat proces – verbal al Organizaţiei Minorităţilor Naţionale – Asociaţia tuturor deportaţilor şi a concentraţilor din cel de-al doilea război mondial din perioada 1938 – 1945 sub guvernul mareşal I.A. care se referă la deportarea numitei S.F. în perioada 25 septembrie 1942 – 3 mai 1944, se reţine că acesta nu poate fi coroborat cu alte probe administrate în cauză pentru a se considera dovedită persecuţia etnică invocată de reclamantă.
În consecinţă, recursul declarat în cauză este nefondat şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.F. împotriva sentinţei civile nr. 262 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1696/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2516/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
