ICCJ. Decizia nr. 1508/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs

Decizii ICCJ 2007 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.1508/2007

Dosar nr. 45839/3/2005

Şedinţa publică din 13 martie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 23 noiembrie 2005, reclamanta B.K., cetăţean sirian, a solicitat anularea Deciziei nr. 39934/ BF IV Bucureşti din 11 octombrie 2005, prin care i s-a respins cererea de stabilire a domiciliului în România şi obligarea Autorităţii pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor să-i aprobe cererea de stabilire a domiciliului în România.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a venit în România în anul 1991 şi a obţinut viză de lungă şedere pentru desfăşurarea unor activităţi comerciale; că discontinuităţile de şedere s-au datorat pârâtei, care i-a înapoiat dosarul pentru completarea cu noi înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 2840 din 8 noiembrie2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă, s-a anulat actul contestat, pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să aprobe reclamantei stabilirea domiciliului în România şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost respinsă.

Instanţa a reţinut că: acţiunea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 73 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, întrucât pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei contestate; că reclamanta a avut o întrerupere de 57 de zile în perioada 25 februarie 2003 – 24 aprilie 2003 şi în total, în intervalul de 5 ani prevăzut de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, a avut o întrerupere de 61 de zile.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen pârâta arătând în esenţă că reclamanta, în ultimii 5 ani, nu a avut şedere temporară legală în România pe o perioadă de 61 de zile, 57 de zile fiind consecutive, 25 februarie 2003 – 24 aprilie 2004, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 70 alin. (1) lit. a) pct. ii) din OUG nr. 194/2002, condiţiile prevăzute la pct. ii) a articolului menţionat, fiind cumulative.

Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.

Potrivit dispoziţiilor art. 70 alin. (1) lit. a) pct. ii) din OUG nr. 194/2002, în forma în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă, 13 aprilie 2005, străinii îşi pot stabili domiciliul în România dacă au o şedere continuă şi legală în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, şederea fiind considerată legală atunci când discontinuităţile între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de şedere sunt mai mici de 30 de zile consecutive şi nu depăşesc în total 90 de zile pentru întreaga perioadă, chiar dacă au fost sancţionaţi contravenţional.

Reclamanta a avut o discontinuitate de 61 de zile în perioadele 3 mai 2001 – 8 mai 2001 şi 25 februarie 2003 – 24 aprilie 2003, astfel că în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea. Discontinuitatea din perioada 25 martie 2003 – 24 aprilie 2003 nu este de natură a înlătura obţinerea domiciliului în România, având în vedere că în cei 5 ani anteriori formulării cererii, şederea ilegală în România a reclamantei nu a totalizat 90 de zile.

Susţinerea recurentei, în sensul că sunt cumulative cerinţele prevăzute de ambele teze ale pct. ii) din art. 70 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 194/2002, nu este întemeiată.

Textul legal prevede în mod expres întrunirea cumulativă a condiţiilor menţionate la lit. a) - f) şi nu a celor de la lit. a) pct. ii) din alin. (1) de la art. 70 din Ordonanţă.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinţei, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 2840 din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2007.

← ICCJ. Decizia nr. 1447/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi...  ICCJ. Decizia nr. 1696/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1508/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs