ICCJ. Decizia nr. 2516/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2516/2007
Dosar nr. 7563/2/2006
Şedinţa publică din16 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea Hotărârii nr. 15996/232 din 12 iunie 2006, şi constatarea faptului că îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, că părinţii săi au fost strămutaţi în anul 1940 din localitatea de origine Brastavat, judeţul Romanaţi în localitatea Săcele, judeţul Constanţa iar ea s-a născut după strămutarea părinţilor săi, suportând aceleaşi privaţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 2653 din 31 octombrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a anulat Hotărârea nr. 15996/232 din 12 iunie 2006. A obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, să-i recunoască reclamantei M.V. drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 iunie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 18 aprilie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta s-a născut după momentul strămutării prinţilor ei şi a suportat toate
Privaţiunile inerente unei strămutări.
Împotriva sentinţe sus menţionate a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de M.V.
Recurenta a susţinut că, hotărârea Instanţei de Fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin dispoziţiile legale sus menţionate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, după cum urmează: art. 1 lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele pentru aplicarea ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamanta s-a născut în localitatea Dragoş Vodă din Bulgaria, la data de 28 decembrie 1940, după care împreună cu părinţii şi bunicii a fost obligată să se refugieze în România, în martie 1941, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din septembrie 1940.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei clarifică pe deplin aspectele ridicate de Instanţa de Casare, în sensul stabilirii legăturii de rudenie între titularul documentelor care atestă existenţa unui patrimoniu imobiliar pe teritoriul cedat Bulgariei.
Prin urmare, nu sunt motive de a se refuza reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat, ca nefondat, şi a se menţine hotărârea Instanţei de Fond ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2653 din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2515/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2519/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
