ICCJ. Decizia nr. 1598/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1598/2007
Dosar nr. 9402/1/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2005, reclamanta A.G.V.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R., solicitând anularea art. 7, modificarea anexelor 1 şi 2 şi anularea anexei 3 din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1134 din 28 octombrie 2005, suspendarea aplicării ordinului până la soluţionarea acţiunii, obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că ordinul atacat contravine prevederilor Legii nr. 192/2001, modificată.
Prin aplicarea unei viniete pe permisul de pescuit comercial, acesta se transformă şi în permis de pescuit recreativ-sportiv.
Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând concordanţa ordinului atacat cu Legea nr. 192/2001 şi Legea nr. 113/2005.
Prin încheierea de şedinţă din 29 martie 2006, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de intervenţie în interesul pârâţilor formulată de C.N.A.F.P.
Prin sentinţa civilă nr. 863 din 12 aprilie2006, pronunţată în dosarul nr. 38868/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.P.D.R., a respins ca neîntemeiată acţiunea şi a admis cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut că ministerul are calitate procesuală pasivă, deoarece este emitentul ordinului atacat.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a apreciat că actul administrativ a fost emis în limita competenţelor legale, dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale aparţine statului, iar atribuirea acestui drept se face prin autorizarea de către administratorii fondului piscicol.
Vinieta dă dreptul membrilor asociaţiei să pescuiască şi în alte bazine piscicole care nu sunt prevăzute în contractele încheiate cu gestionarii resurselor acvatice vii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A.G.V.P.S., invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
- Art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de fond nu a motivat şi argumentat de ce ordinul atacat este legal, cum au susţinut pârâţii şi de se este ilegal, cum a susţinut recurenta.
- Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin introducerea vinietei prevăzută în art. 7 din Ordinul nr. 1134/2005, Statul doreşte să vândă ce a mai vândut odată.
Cele 53 de asociaţii şi membrii lor au dobândit, potrivit Legii nr. 192/2003, modificată, dreptul de a pescui în bazinele piscicole înainte de înfiinţarea organismelor.
Asociaţiile au încheiat contracte cu Statul pentru care au achitat contravaloarea dreptului de pescuit în bazinele piscicole naturale cu mult înainte de adoptarea vinietei, aceste contracte fiind în vigoare şi astăzi.
Obiectul nu este în circuitul civil, deoarece el a fost înstrăinat, asociaţiile au făcut importante investiţii, astfel încât se atentează la dreptul de proprietate al altuia.
Intimata - intervenientă C.N.A.F.P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata consideră că recurenta-reclamantă nu se poate prevala de un monopol de fapt asupra activităţii de pescuit recreativ-sportiv, aceasta nu are un drept de proprietate asupra bazinelor piscicole.
Intimata concluzionează în sensul că aplicarea art. 7 se face în concordanţă cu Legea nr. 192/2001 modificată, Ordinul nr. 1134/ 2005 şi Ordinul nr. 1134/2005, prevăd că pentru a desfăşura activitatea de pescuit recreativ-sportiv în orice zonă din România este necesară existenţa unui permis de pescuit valabil şi a unei viniete.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 192/2001, modificată şi completată, dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale aparţine statului şi se atribuie de către A.N.P.A., în calitate de administrator al resurselor acvatice vii, în conformitate cu prevederile legii.
Conform art. 15 din aceeaşi lege, dreptul de pescuit obţinut în baza unei autorizaţii piscicole se exercită prin permisul de pescuit.
Art. 21 alin. (3) din Legea nr. 192/2001, pescuitul recreativ-sportiv se poate exercita şi în amenajări piscicole şi în lacuri de acumulare în care se practică acvacultura, în condiţiile şi pe baza regulamentului de pescuit recreativ-sportiv, întocmit de către administratorii acestora.
Legea nu intervine ca deţinătorii de permis de pescuit, fie comercial, fie recreativ-sportiv să pescuiască în scop recreativ-sportiv în orice bazin piscicol natural de pe teritoriul României.
Prin contractele încheiate de recurentă cu Statul, asociaţiile nu au un drept exclusiv asupra bazinului piscicol şi nici un drept de proprietate asupra acestora.
Este nereală afirmaţia recurentei, în sensul că obiectul contractului nu este în circuitul civil, fiind înstrăinat către asociaţii.
Prevederea din Ordinul nr. 1134/2005, care dă dreptul deţinătorilor de permis de pescuit să pescuiască în orice bazin piscicol natural din România în baza unor viniete speciale emise de C.N.A.F.P., aplicată pe permis, nu contravine Legii nr. 192/2001, modificată şi completată.
Recurenta nu deţine un monopol asupra activităţii de pescuit recreativ, având dreptul doar să exploateze resursele acvatice vii existente într-un anumit bazin piscicol, în calitate de gestionar delegat şi nu de proprietar.
Motivarea instanţei de fond urmează să fie complinită prin considerentele instanţei de recurs, soluţia dată de Curtea de apel fiind legală.
În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A.G.V.P.S., împotriva sentinţei nr. 863 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 38868/2/2005 în contradictoriu cu M.A.P.D.R. şi F.G., ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1588/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1602/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
