ICCJ. Decizia nr. 1586/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1586/2007
Dosar nr. 1261/1/2007
Şedinţa publică din 15 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 mai 2006, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.V., solicitând aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru pârâtă începând cu data de 8 mai 2006 până la punerea în executare a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 133/ F din 8 noiembrie 2005 şi încheierii din 13 decembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 258/CA/2005 de Curtea de Apel Braşov.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta refuză executarea sentinţei rămase irevocabilă.
Reclamantul a ridicat excepţia nelegalităţii O.A.N.V. nr. 6041 din 2 mai 2006, care a fost invocat de către pârâtă în apărare.
În opinia reclamantului ordinul este nelegal, fiind dat cu încălcarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 188/1999.
Prin încheierea din 27 noiembrie 2006, dată în dosarul nr. 269/CA/F/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ a admis excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 6041 din 2 mai 2006 emis de pârâta A.N.V.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că, dovada îndeplinirii/executării din partea pârâtei a dispoziţiilor instanţei (sentinţa nr. 133/F/2005) este dată de Ordinul nr. 604/2006.
Însă, Ordinul nr. 6041/2006 nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Prin Ordinul nr. 6041/2006 s-a dispus mutarea definitivă şi numirea în funcţia publică de manager a reclamantului.
Pârâta, prin noul ordin, trebuia să prevadă expres „mutarea reclamantului în cadrul altui compartiment şi în altă localitate", dar în fapt aceasta nu a cuprins în ordin menţiunile obligatorii.
Dacă legea (OUG nr. 90/2006) a fost aplicată prin sentinţa nr. 133/2005, aceasta din urmă are la rândul ei valoare de lege.
Pârâta nu a respectat nici legea sus-menţionată privind mutarea reclamantului şi nici hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Instanţa de fond nu a ţinut seama de apărarea pârâtei în sensul inadmisibilităţii excepţiei invocate de reclamant în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2006, întrucât excepţia este un mijloc de apărare într-un proces şi poate fi utilizată de partea interesată oricând.
Instanţa de fond a apreciat că ordinul are legătură cu soluţionarea cauzei pe fond, aşa încât legalitatea acestui act sau nelegalitatea pot influenţa soluţia în cauză.
Chiar dacă Ordinul nr. 6041/2006 emis de pârâtă a fost atacat şi pe cale separată, instanţa a apreciat că datorită rolului de mijloc de apărare a acestei excepţii ea poate fi invocată şi pe calea specială prevăzută de art. 4 din legea contenciosului administrativ.
Din verificarea acţiunii pentru anularea Ordinului nr. 6041/2001 ce face obiectul Dosarului nr. 279/F/2006 rezultă că motivele excepţiei de nelegalitate nu se suprapun motivelor din prezentul dosar.
Împotriva încheierii din 27 noiembrie 2006 a formulat recurs D.R.V.B. în nume propriu şi ca reprezentant al A.N.V.
Recurenţii consideră că excepţia nelegalităţii ridicată este inadmisibilă.
Recurenţii apreciază că O.A.N.V. nr. 6041 din 2 mai 2006 este dovada executării din partea acestora a dispoziţiilor sentinţei nr. 133/2005.
Obiectul acţiunii îl reprezintă aplicarea unei amenzi, ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti.
Legalitatea sau nelegalitatea ordinului nu influenţează fondul dreptului prezentei cauze, ci a altei cauze.
Este şi motivul pentru care acest ordin a fost atacat pe cale separată, iar acţiunea formulată a fost respinsă şi ordinul menţinut (sentinţa nr. 198/2006, dosar nr. 279/2006).
Recursul este fondat.
Obiectul acţiunii îl reprezintă executarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Excepţia de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi ridicată numai în cazul în care actul atacat a fost emis în aplicarea actului a cărui nelegalitate s-a cerut.
O altă condiţie pentru admisibilitatea excepţiei de nelegalitate este aceea că de actul administrativ să depindă soluţionarea litigiului pe fond.
Condiţiile de admisibilitate enumerate nu sunt îndeplinite.
Fondul cauzei nu are ca obiect anularea unui act administrativ, ci reprezintă o cerere de executare.
Mai mult decât atât, reclamantul-intimat a acţionat pe cale separată, solicitând anularea Ordinului nr. 6041/2006.
Deşi textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu interzice formularea atât a unei acţiuni de fond, cât şi a ridicării excepţiei de nelegalitate cu privire la acelaşi act administrativ, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Faţă de acestea, Înalta Curte va constata întemeiată critica adusă sentinţei fondului prin motivele de recurs.
Urmează ca în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul formulat, să se dispună casarea încheierii recurate şi pe fond să se respingă excepţia de inadmisibilitate ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de D.R.V.B. în nume propriu şi în reprezentarea A.N.V. împotriva încheierii de şedinţă din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 269/CA/F/2006 în contradictoriu cu M.A.
Casează încheierea atacată şi pe fond respinge excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1588/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
