ICCJ. Decizia nr. 1588/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1588/2007
Dosar nr. 6/45/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În dosarul nr. 6075/2005 al Tribunalului Iaşi, secţia civilă, s-a invocat de către I.I.F. şi I.M. excepţia de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A.P. pentru SC A.B. SA la 15 martie 2005 şi s-a dispus sesizarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ în vederea soluţionării acestei excepţii, prin încheierea şedinţei publice de la 2 decembrie 2005.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 430/ E din 12 aprilie 2006 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Iaşi, care a procedat la soluţionarea acestei excepţii prin sentinţa nr. 139/ CA din 18 decembrie 2006, prin care s-a admis excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate, invocată de SC A.B. SA Iaşi, şi respins excepţia ca inadmisibilă.
Instanţa a avut în vedere că excepţia de nelegalitate s-a formulat în cadrul unei acţiuni introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, cu privire la acte administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, ceea ce face ca cererea să fie considerată inadmisibilă.
I.M. şi I.I.F. au declarat recurs împotriva sentinţei nr. 139/CA/2006 a Curţii de Apel Iaşi, susţinând că instanţa a reţinut greşit că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990, când în realitate sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar faptul că certificatul contestat a fost emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu este de natură să ducă la respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă, pentru că acţiunea s-a introdus după intrarea în vigoare a acestei legi.
Menţionează că art. 27 din Legea nr. 554/2004 se referă la acţiunile aflate pe rolul instanţelor, nu la excepţiile de nelegalitate şi priveşte acţiuni înregistrate la secţiile de contencios administrativ, iar în cauza de faţă ne aflăm în prezenţa unei acţiuni civile în revendicare.
Consideră că ne aflăm în prezenţa unui incident de procedură şi cum este vorba de o excepţie, se impune ca aceasta să fie soluţionată cu prioritate, mai ales că excepţia de nelegalitate este o excepţie absolută pentru că priveşte încălcarea unor norme de ordine publică şi de aceea invocarea ei se poate face oricând şi de oricare din părţi sau chiar din oficiu de către instanţă.
Recursul este nefondat.
Prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005, s-a prevăzut posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, oricând în cadrul unui proces şi soluţionarea excepţiei de către instanţa de contencios administrativ competentă.
Art. 27 din Legea nr. 554/2004, prevede că judecarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii va continua să se facă potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
Cum Legea nr. 554/2004 a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2005, dispoziţiile sale se pot aplica numai actelor administrative unilaterale emise sau adoptate după data intrării ei în vigoare.
Certificatul faţă de care s-a invocat excepţia de nelegalitate a fost emis la data de 15 mai 2001, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004.
În plus, din conţinutul art. 11 al Legii nr. 554/2004 rezultă că actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând, pe când cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual pot fi introduse în maximum un an de la data emiterii actului.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, vechea lege a contenciosului administrativ nr. 29/1990 nu prevedea posibilitatea invocării nelegalităţii unui act administrativ pe calea excepţiei de nelegalitate, ci verificarea nelegalităţii unui act se putea face pe calea acţiunii directe, de către instanţa în faţa căreia se invocă.
Legea actuală urmăreşte ca actele administrative individuale să poată fi atacate într-un anumit termen tocmai în considerarea respectării principiului stabilităţii raporturilor juridice şi al securităţii juridice.
Dar, şi acţiunea în cadrul căreia s-a invocat excepţia de nelegalitate a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar în conformitate cu prevederile art. 27 din lege judecarea unor astfel de acţiuni se va face în conformitate cu legile aplicabile la momentul sesizării instanţei, astfel că şi din acest punct de vedere excepţia de nelegalitate nu era admisibilă pentru că prin Legea nr. 29/1990 nu se prevedea judecarea unei astfel de excepţii de către instanţa de contencios administrativ.
Susţinerea recurenţilor că dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 554/2004 se referă la acţiuni, nu la excepţii de nelegalitate şi că privesc numai acţiunile înregistrate la secţia de contencios administrativ, este întemeiată în ce priveşte referirea la acţiuni, dar în cadrul acestora se invocă excepţia de nelegalitate, însă nu se distinge între acţiuni introduse direct la instanţa de contencios administrativ şi acţiuni de altă natură (civilă, penală, comercială).
În cauză, nu este vorba de un simplu incident de procedură, ci de o excepţie reglementată de o lege specială şi din acest motiv sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi, în multe privinţe derogatorii de la prevederile Codului de procedură civilă.
Ca atare, pretinsa nulitate absolută, prevăzută de Codul de procedură civilă, invocată de recurenţi, nu are aplicabilitate în cauză, pentru că Legea nr. 554/2004 stabileşte condiţiile şi termenele în care se poate invoca excepţia de nelegalitate.
De altfel, în materia dreptului administrativ prezintă foarte puţină relevanţă delimitarea nulităţilor absolute de cele relative pentru că pentru ambele nulităţi sunt aplicabile aceleaşi prevederi legale.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează să se respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 299 şi art. 312 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reţinându-se că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii I.M. şi I.I.F., împotriva sentinţei nr. 139/ CA din 18 decembrie2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1586/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1598/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
