ICCJ. Decizia nr. 1569/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1569/2007
Dosar nr. 4107/2/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 aprilie 2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul T.T.D. a solicitat în contradictoriu cu M.A.N., stabilirea calităţii de veteran de război în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) coroborate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 44/1994 republicată, în scopul de a beneficia de drepturile prevăzute de lege.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a participat în perioada 5 ianuarie 1994 – 7 august 1994 la luptele din Somalia în cadrul S.M.C. U.M., fiindu-i aprobată plecarea în misiune prin Decizia nr. 217 din 10 ianuarie 1994 a U.M.F.C.D.
Reclamantul a precizat că dreptul său la recunoaşterea calităţii de veteran de război este prevăzut de art. 2 lit. a) din Legea nr. 44/1994, care este derogator de la prevederile art. 1 din aceeaşi lege, întrucât se încadrează în rândul persoanelor care au luptat voluntar în armata Naţiunilor Unite.
Prin sentinţa civilă nr. 1617 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut faptul că Legea nr. 44/1994 republicată, prevede acordarea unor drepturi veteranilor de război pentru faptele de arme săvârşite în primul şi al doilea război mondial, precum şi urmaşilor acestora.
Instanţa reţine faptul că legiuitorul a înţeles să reglementeze numai situaţiile legate de primul şi al doilea război mondial, respectiv acordarea unor drepturi în semn de recunoştinţă „adevăraţilor eroi ai neamului românesc pentru faptele de arme săvârşite în primul şi al doilea război mondial". De asemenea, a fost precizat faptul că denumirea „Naţiunile Unite" are în vedere alianţa constituită în anul 1941 de către SUA şi Marea Britanie, la care au aderat ulterior U.R.S.S. şi apoi alte 24 de state semnatare ale Declaraţiei Naţiunilor Unite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.T.D., care a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dar a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a prevederilor legale în materie.
Astfel, a susţinut reclamantul, art. 2 din Legea nr. 44/1994 trebuie interpretat în sensul că în categoria veteranilor de război se includ nu numai participanţii la primul şi la al doilea război mondial, ci şi participanţii la orice misiune de luptă desfăşurată sub egida Naţiunilor Unite care s-a înfiinţat în anul 1945, iar nu în anul 1941, cum reţine instanţa de fond în mod eronat.
M.A.N. a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile reclamantului-recurent şi a cerut respingerea recursului, susţinând în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Recursul este neîntemeiat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, pe lângă persoanele enumerate la art. 1 ca având calitatea de veteran de război, sunt asimilate (consideraţi), de asemenea, veteranilor de război şi persoanele prevăzute la lit. a), adică: cetăţenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar şi au luptat în rândurile armatelor Naţiunilor Unite.
Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant a participat ca medic militar la operaţiunea O.N.U. de menţinere a păcii în Somalia, aprobată de Parlamentul României prin Hotărârea nr. 28/1993, la care România a participat cu un spital militar de campanie.
Aşa cum a reţinut în mod judicios şi instanţa de fond, prevederile Legii nr. 44/1994 sunt aplicabile participanţilor la primul şi al doilea război mondial, aşa cum rezultă în mod expres din textul art. 1.
În al doilea rând, asimilarea făcută de art. 2 din aceeaşi lege, se referă, pe de o parte, la armatele Naţiunilor Unite, iar nu la O.N.U. şi, pe de altă parte, se referă la cetăţenii români care s-au înrolat voluntar şi au luptat în rândul armatelor respective, în timp de recurentul-reclamant, în calitate de medic militar a fost trimis într-o misiune de menţinere a păcii, iar nu într-o misiune de luptă, nici un stat membru O.N.U. neaflându-se în stare de război cu Somalia.
Deci, prevederile Legii nr. 44/1994 nu sunt aplicabile situaţiei de fapt în care s-a aflat recurentul-reclamant, ca participant la misiunea de menţinere a păcii aprobată prin Hotărârea nr. 28/1993 a Parlamentului României.
Că este aşa, rezultă şi din conţinutul reglementărilor date unor situaţii similare prin OUG nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare, când legiuitorul a înţeles să acorde unele drepturi participanţilor la misiuni desfăşurate ulterior evenimentelor legate de cele două războaie mondiale.
În concluzie, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.T.D., împotriva sentinţei civile nr. 1617 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1568/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1570/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
