ICCJ. Decizia nr. 1602/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1602/2007
Dosar nr. 241/243/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Hunedoara, reclamanta SC T.D. SA Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu intimata A.N.R.M. să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie din 9 mai 2006 şi exonerarea de plata amenzii în sumă de 20.000 lei.
Întrucât în procesul-verbal de contravenţie s-a arătat că nu au fost respectate prevederile Ordinului A.N.R.M. nr. 74/2004 raportat la Legea nr. 85/2003, reclamanta a invocat în baza prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor pct. I B.2 lit. a) teza I din Ordinul A.N.R.M. nr. 74 din 29 martie 2004 şi ca urmare Judecătoria Hunedoara, prin încheierea din 11 septembrie 2006 a dispus suspendarea judecării dosarului nr. 241/243/2006 până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate, înaintând dosarul la Curtea de Apel Alba Iulia pentru judecarea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantă.
Examinând excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor pct. I B.2 lit. a) teza I din Ordinul nr. 74/2004 emis de A.N.R.M., această instanţă a reţinut că dispoziţiile acestuia contravin prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea minelor nr. 85/2003 cu privire la modalitatea de calcul a redevenţei miniere.
Prevederile art. 45 alin. (3) din Legea minelor nr. 85/2003 potrivit cărora „în valoarea producţiei miniere nu intră valoarea rezultată din activitatea de prelucrare a produselor extrase" se alică tuturor titularilor de licenţe ori permise de exploatare fără a face deosebire de data obţinerii acestor licenţe sau permise de exploatare.
Prin Ordinul A.N.R.M. nr. 74/2004, însă, contrar prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 s-au creat două categorii distincte de contribuabili în ce priveşte modul de calcul al redevenţei miniere, pe care titularii de licenţe ori permise de exploatare o datorează bugetului de stat, pe simplu criteriu al datei obţinerii acestor licenţe sau permise de exploatare.
Astfel, conform pct. I B.2 lit. a), titularii de licenţe de exploatare încheiate înainte de data intrării în vigoare a OUG nr. 47/2002 de modificare şi completare a Legii minelor nr. 61/ 1998, nu vor scădea cheltuielile de prelucrare din valoarea producţiei miniere, iar conform pct. b lit. b) din acelaşi ordin, pentru titularii de licenţe sau permise de exploatare încheiate după data intrării în vigoare a OUG nr. 47/2002, valoarea producţiei miniere se calculează cu scăderea cheltuielilor de prelucrare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs A.N.R.M., care a invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile Legii minelor nr. 85/2003, pronunţând o soluţie nelegală şi netemeinică.
Astfel, a argumentat recurenta, dispoziţiile pct. b din Ordinul nr. 74/2004 emis de preşedintele A.N.R.M. nu fac altceva decât să pună în aplicare prevederile art. 21 alin. (2) şi ale art. 60 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, prin care au fost create două categorii de licenţe: licenţele încheiate anterior legii minelor şi, respectiv, licenţele încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi.
Societatea comercială reclamantă a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului şi a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică care a reţinut, în mod corect, că dispoziţiile Cap. I, pct. I B.2 lit. a) teza I din Ordinul A.N.R.M. nr. 74/2004 este nelegal în raport cu prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2003, potrivit cărora în valoarea producţiei minime nu intră valoarea rezultată din activitatea de prelucrare a produselor extrase.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, prin dispoziţiile pct. I B.2 lit. a) alin. (1) din Anexa I la Ordinul nr. 74/2004 emis de preşedintele A.N.R.M., pentru aprobarea instrucţiunilor tehnice privind modul de raportare şi de calcul a valorii producţiei şi redevenţei minime datorate de către titularii actelor de dare în administrare sau de concesiune, s-a prevăzut:
„2. Valoarea producţiei miniere care stă la baza calculului redevenţei miniere se determină astfel: a) pentru titularii de licenţe de exploatare încheiate înainte de data intrării în vigoare a OUG nr. 47/2002 de modificare şi completare a Legii minelor nr. 61/1998 şi a Legii petrolului nr. 134/1995, conform prevederilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, redevenţa este dată de valoarea producţiei miniere, care se calculează pe baza preţurilor de livrare practicate în perioada de raportare şi a cantităţilor de produse miniere comercializate în această perioadă, indiferent de modul de comercializare (în stare brută sau prelucrate). Din valoarea producţiei miniere rezultate nu se vor scădea cheltuielile de prelucrare conform prevederilor actualelor acte normative. Cota procentuală a redevenţei miniere datorate este cea prevăzută în licenţele de explorare/ exploatare, stabilită conform prevederilor legale în vigoare la data încheierii acestora".
De asemenea, este adevărat că, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2003, în valoarea producţiei miniere, nu intră valoarea rezultată din activitatea de prelucrare a produselor extrase, dar dispoziţiile vizate de excepţia de nelegalitate au ca temei legal prevederile art. 21 şi art. 60 din aceeaşi lege, Ordinul nr. 74/2004 fiind emis de conducătorul A.N.R.M. în temeiul art. 119 alin. (2) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin HG nr. 1298/2003.
Or, prin prevederile art. 21 alin. (2) şi art. 60 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, în privinţa licenţelor de explorare şi/ sau exploatare au fost create două regimuri juridice diferite, în raport de împrejurarea dacă aceste licenţe au fost încheiate înainte sau după intrarea în vigoare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 60 alin. (1), prevederile licenţelor de explorare şi/ sau exploatare încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi aprobate sau în curs de aprobare de către Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate.
Cum dispoziţiile pct. I B.2 lit. a) alin. (1) din Anexa I la Ordinul nr. 74/2004 au fost emise pentru organizarea cadrului de executare a prevederilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, iar aceste prevederi nu au fost declarate ca fiind neconstituţionale, dispoziţiile vizate de excepţia de nelegalitate sunt legale, fiind conforme cu prevederile art. 60 alin. (1).
Astfel fiind, recursul de faţă este întemeiat, soluţia instanţei de fond fiind nelegală, urmând să fie casată şi, rejudecând cauza, excepţia de nelegalitate va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.M., împotriva sentinţei civile nr. 151 din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor pct. I B.2 lit. a) teza I din Anexa I la Ordinul nr. 74/2004 emis de preşedintele A.N.R.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1598/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1605/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
