ICCJ. Decizia nr. 1643/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1643/2007
Dosar nr. 628/1/2007
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea ca urmare a declinării competenţei de către Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 106 din 19 aprilie 2006, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Deciziei nr. 11699 din 16 septembrie 2005, prin care pârâta şi-a anulat hotărârea cu acelaşi număr, emisă anterior, la data de 22 martie 2005, ce recunoştea reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În sprijinul acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, hotărârea contestată, acte de stare civilă şi extrasul din 2 iulie 2003 eliberat de A.N., precum şi declaraţia comună a unor martori, susţinând că Decizia emisă de pârâtă este nelegală, dar, nemotivându-şi în vreun fel această susţinere.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că reclamantul nu a făcut dovada refugiului şi a persecuţiei etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile în cauză.
Prin sentinţa nr. 220/CA/2006/PI din 18 decembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că dovezile prezentate de reclamant sunt contradictorii şi nu fac dovada persecuţiei etnice şi a refugiului.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul C.D., susţinând, în esenţă, că la termenul din 11 decembrie 2006, când Instanţa de Fond a rămas în pronunţare asupra cererii, procedura a fost viciată, deoarece apărătorul său nu s-a putut prezenta, solicitând amânarea judecăţii din motive medicale, şi că probele administrate sunt doar imprecise şi incomplete, iar nu contradictorii, aşa cum în mod greşit a reţinut prima Instanţă.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Procedura de citare pentru termenul din 11 decembrie 2006 a fost legal îndeplinită cu ambele părţi, inclusiv cu reclamantul, aşa cum rezultă din dovada de citare, iar la dosarul cauzei nu se află vreo cerere de amânare a judecăţii, formulată, aşa cum susţine recurentul - reclamant, de către apărătorul acestuia din motive medicale, motivul de recurs referitor la acest aspect nefiind, deci, întemeiat.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Totodată, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Pentru dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei extrasul nr. 3186 din 2 iulie 2003 eliberat de A.N., din care rezultă că numita C.A. a fost înregistrată în Registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, întocmit anterior datei de 8 mai 1942, precum şi declaraţia comună a martorilor P.I. şi M.F.
Declaraţia celor doi martori nu este, însă, autentificată şi este, într-adevăr, contradictorie cu declaraţiile date de alţi martori în legătură cu pretinsul refugiu al familiei reclamantului, cum ar fi, de exemplu, cea a martorilor P.N. şi T.F. De asemenea, din fişa de refugiat, transmisă de A.N. la cererea Instanţei, rezultă că între numita C.A., titularul fişei respective, şi mama reclamantului nu există identitate. Acesta a fost şi motivul pentru care Instanţa de Fond a dispus citarea reclamantului cu menţiunea prezentării martorilor, în vederea audierii nemijlocite, pentru lămurirea contradicţiilor existente. Nici reclamantul şi nici martorii nu s-au prezentat, însă, la termenul stabilit de Instanţă, deşi au fost citaţi în acest sens.
Aşa fiind, în condiţiile în care probele prezentate de reclamant sunt, cum însuşi acesta afirmă, imprecise şi incomplete, nefăcând dovada refugiului şi a eventualelor motivelor ce l-ar fi determinat, în mod corect a dispus Instanţa de Fond respingerea acţiunii, motiv pentru care şi recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinţei nr. 220/CA/2006/PI din 18 decembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1642/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1770/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
