ICCJ. Decizia nr. 1676/2007. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1676/2007
Dosar nr. 1070/36/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 martie 2006, reclamantul P.O.O. Judeţul Constanţa a solicitat anularea procesului - verbal de inspecţie din 16 noiembrie 2005 şi a Deciziei nr. 53 din 17 februarie 2006, acte întocmite de pârâta D.G.F.P.C. – C.I.C.S.C.I. în baza OG nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că actele administrative contestate au fost întocmite de pârâtă cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 din OG nr. 119/1999, pentru că primăria este o structură funcţională şi nu poate face obiectul unei inspecţii, iar activitatea de inspecţie desfăşurată este lipsită de temei legal, în condiţiile în care nu au fost reglementate procedura de inspecţie şi activitatea compartimentelor de inspecţii şi de soluţionare contestaţii din cadrul D.G.F.P. a Judeţului Constanţa.
Pe fondul cauzei, au fost contestate concluziile organelor de inspecţie privind nelegalitatea procedurii de achiziţie publică prin cererea de ofertă în anul 2005 pentru achiziţia de calculatoare şi s-a susţinut că a fost respectată legislaţia privind achiziţiile publice.
Astfel, reclamantul a arătat că achiziţia de calculatoare în anul 2005 nu a depăşit pragul valoric de 2000 euro şi nu era obligatoriu să organizeze procedura de achiziţie publică prin cerere şi ofertă şi să realizeze un studiu al pieţei.
Referitor la neîntocmirea documentelor de angajare, lichidare şi plată a cheltuielilor bugetare, s-a susţinut că au fost respectate toate fazele execuţiei bugetare şi că nu au fost depăşite cheltuielile bugetare alocate, iar facturile verificate au fost legal întocmite, având semnătura de primire a bunurilor şi viza controlului financiar preventiv.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 707/ CA din 27 octombrie 2006, reţinând că procesul – verbal de inspecţie din 16 noiembrie 2005 este temeinic şi legal şi că Decizia emisă în contestaţia administrativă corespunde cerinţelor legale.
Instanţa de Fond a constatat că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate de ordin procedural, întrucât bunurile au fost achiziţionate de P.O.O., ca structură funcţională cu activitate permanentă, care poate fi verificată cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public.
În privinţa temeiului legal al inspecţiei desfăşurate, Instanţa de Fond a avut în vedere că OG nr. 119/1999 reprezintă cadrul legal al controlului financiar preventiv, şi că prin Ordinul nr. 1820/2003 al M.F.P. a fost aprobat regulamentul de organizare şi funcţionare a direcţiilor judeţene ale finanţelor publice, în cuprinsul căruia a fost reglementată şi activitatea compartimentului de inspecţie.
Referitor la aspectele de fond, s-a reţinut că au fost încălcate prevederile OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, deoarece achiziţia de calculatoare a depăşit pragul valoric de 2000 euro, fapt ce impunea organizarea unei proceduri de achiziţie publică prin cerere şi ofertă, precum şi realizarea unui studiu al pieţei şi consultarea bazei de date cu privire la furnizori, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din HG nr. 461/2001.
De asemenea, s-a constatat nerespectarea Ordinului nr. 1792/2002 al M.F.P. pentru că nu au fost întocmite documentele de angajare, lichidare şi plată a cheltuielilor bugetare referitoare la achiziţiile efectuate, iar facturile nu poartă menţiunea bun de plată, ca dovadă de verificare şi certificare contabilă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii şi anularea procesului – verbal de inspecţie din 16 noiembrie 2005 şi a Deciziei nr. 53 din 17 februarie 2006.
Recurentul a susţinut că Instanţa de Fond nu s-a pronunţat asupra aspectelor de ordin procedural invocate prin acţiune cu privire la inspecţia efectuată şi nici asupra motivelor de fond privind respectarea dispoziţiilor legale din materia achiziţiilor publice şi a documentelor pentru cheltuielile bugetare.
În criticile formulate pe fondul cauzei, s-a susţinut că au fost respectate dispoziţiile art. 8 alin. (6) din OUG nr. 60/2001 şi art. 30 din HG nr. 461/2001, deoarece achiziţia de calculatoare în anul 2005 nu a depăşit pragul valoric de 2000 euro pe fiecare categorie de produse similare şi nu era obligatorie consemnarea studiului de piaţă într-un document distinct.
Recurentul a susţinut că Instanţa de Fond a constatat greşit depăşirea pragului valoric, dat fiind că au fost incluse în mod nejustificat în categoria de produse - calculatoare şi alte categorii de produse, pentru simplul fapt că au fost achiziţionate prin aceeaşi factură. Sub acest aspect, recurentul a arătat că Instanţa de Fond nu a avut în vedere dispoziţiile legale privind noţiunea de produse similare, care sunt grupate, de regulă, în aceeaşi subclasă elementară, astfel că fiecare din achiziţiile efectuate trebuia analizată în cadrul categoriei din care face parte, ca având o valoare sub 2000 euro şi pentru care se poate realiza achiziţie directă. Potrivit Nomenclatorului C.P.S.A. aprobat prin HG nr. 53/1999, programele software fac parte din altă categorie de produse similare decât calculatoarele, iar Instanţa de Fond nu a avut în vedere aceste criterii legale. Referitor la documentele care să ateste rezultatul studiului de piaţă, recurentul a arătat că dispoziţiile legale nu prevăd obligaţia întocmirii unui asemenea document şi organele de inspecţie aveau obligaţia să dovedească încălcarea principiului eficienţei şi nerealizarea studiului.
În ceea ce priveşte modul de întocmire a documentelor justificative, recurentul a susţinut că Instanţa de Fond a constatat încălcarea Ordinului nr. 1792/2002 al M.F.P., fără a avea în vedere că pentru această procedură complexă era nevoie de personal suplimentar, dar personalul angajat a respectat toate principiile şi fazele execuţiei bugetare. De asemenea, recurentul a arătat că nu era necesară o nouă semnătură pentru acordarea vizei de bun de plată, în condiţiile în care semnarea de primire a unei facturi certifică faptul că serviciul facturat a fost prestat sau că bunurile facturate au fost livrate.
Referitor la motivele de ordin procedural, recurentul a reiterat elementele de fapt şi de drept invocate în acţiune şi a susţinut că este eronată concluzia Instanţei de Fond privind legalitatea activităţii de inspecţie efectuată la o instituţie fără personalitate juridică şi fără anunţarea reprezentantului legal al acesteia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2005, P.O.O. a achiziţionat prin aplicarea procedurii de achiziţie directă un număr de trei calculatoare, pentru care Compartimentul Inspecţii din cadrul D.G.F.P. a Judeţului Constanţa a constatat încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, în sensul că trebuia utilizată una din procedurile de achiziţii publice prevăzute în acest act normativ, întrucât valoarea fără TVA a calculatoarelor achiziţionate a depăşit pragul valoric de 2000 euro.
Constatările organelor de inspecţie, cuprinse în actele administrative contestate de Primarul oraşului Ovidiu au fost corect menţinute de Instanţa de Fond, pe baza examinării înscrisurilor întocmite pentru achiziţionarea calculatoarelor şi a dispoziţiilor legale invocate de părţi.
Faţă de facturile fiscale întocmite, Instanţa de Fond a respins întemeiat susţinerea reclamantului că accesoriile au fost înregistrate distinct de calculatoare, întrucât aparatele nu pot funcţiona fără aceste componente, formând un sistem funcţional.
Din actele dosarului, rezultă că pentru fiecare sistem achiziţionat au fost întocmite procese – verbale de recepţie a mijloacelor fixe, în care au fost înscrise la rubrica valoarea cu care se va înregistra, valoarea totală înscrisă în factură a calculatorului, iar fiecare componentă a calculatoarelor a fost înscrisă la rubrica caracteristici tehnice.
De asemenea, pentru calculatoarele achiziţionate au fost întocmite fişe ale mijlocului fix, în care la rubrica valoarea de inventar a fost înscrisă valoarea totală din factura calculatorului, iar la rubrica durata de funcţionare s-a înscris 3 ani.
În consecinţă, recurentul a invocat neîntemeiat clasificarea C.P.S.A., aprobată prin HG nr. 461/2002, întrucât toate documentele financiar contabile prezentate dovedesc că valoarea de înregistrare a mijlocului fix a inclus şi contravaloarea programelor informatice, ca accesorii indispensabile funcţionării calculatorului.
În raport de valoarea fără TVA în euro a contravalorii calculatoarelor achiziţionate, Instanţa de Fond a constatat judicios că a fost depăşit pragul valoric de 2000 euro, astfel că autoritatea contractantă avea obligaţia să aplice una din procedurile prevăzute de art. 9 din OUG nr. 60/2001 pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică.
Neîntemeiată este şi critica recurentului privind obligaţia întocmirii unui document pentru consemnarea rezultatului studiului de piaţă. În cauză, nu s-a dovedit efectuarea unui asemenea studiu şi nu este reglementată o prezumţie în acest sens, cum fără temei s-a susţinut în recurs.
Instanţa de Fond a stabilit judicios că sarcina probei revenea reclamantului, potrivit art. 22 alin (6) din OG nr. 119/1999, care a prevăzut că pentru realizarea scopului şi obiectivelor inspecţiei, documentele, datele şi informaţiile relevante trebuie să fie asigurate de către instituţiile publice verificate şi nu de către organul de control.
Referitor la neîntocmirea documentelor de angajare, lichidare şi plată a cheltuielilor bugetare, Instanţa de Fond a constatat corect că lipsa de personal în cadrul instituţiei publice nu constituie o cauză de exonerare a reprezentanţilor acesteia de obligaţia legală privind parcurgerea tuturor fazelor execuţiei bugetare a cheltuielilor.
Actele normative invocate în acest motiv de recurs, OUG nr. 45/2003 şi Ordinul nr. 1792/2002 al M.F.P. cuprind norme imperative cu privire la procedura execuţiei bugetare a cheltuielilor, astfel încât nu sunt admise derogări pentru situaţii de fapt de natura celei expuse de recurent în apărare.
În ceea ce priveşte lipsa vizei bun de plată, recurentul a susţinut neîntemeiat că această viză a fost acordată prin semnarea facturilor fiscale.
Conform pct. 2 alin. (6) din Ordinul nr. 1792/2002, aplicarea vizei bun de plată reprezintă o fază a procesului de execuţie bugetară, respectiv lichidarea cheltuielilor şi are loc ulterior şi distinct semnăturii de primire, numai după ce bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea gestiunii şi a notei contabile de înregistrare.
În consecinţă, această viză nu poate fi acordată prin semnătura de primire înscrisă într-o factură fiscală, care se aplică de persoana delegată să primească bunurile anterior înregistrării lor în contabilitate. Celelalte susţineri din recurs privind consecinţele juridice ale semnăturii de primire vor fi respinse ca lipsite de relevanţă faţă de prevederea expresă din reglementarea susmenţionată cu privire la menţiunea bun de plată.
Din punct de vedere procedural, Instanţa de Fond a constatat corect legalitatea actelor administrative întocmite de autoritatea intimată, atât în privinţa instituţiei publice supusă controlului financiar preventiv, cât şi în privinţa cadrului legal pentru desfăşurarea activităţii de inspecţie.
Primăria ca structură funcţională cu activitate permanentă, poate fi verificată în baza OG nr. 119/1999, deoarece reprezintă o entitate publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. k) şi lit. n) din lege. Prin urmare, controlul efectuat în baza actului normativ susmenţionat nu este condiţionat de calitatea de persoană juridică a instituţiei sau a entităţii publice verificate, fiind esenţial ca operaţiunile verificate să vizeze fonduri publice sau patrimoniu public, cum este cazul celor care au constituit obiectul actelor deduse judecăţii.
În privinţa cadrului legal pentru activitatea de control, Instanţa de Fond a reţinut corect că procedura de desfăşurare a inspecţiilor a fost reglementată atât prin OUG nr. 119/1999, cât şi prin Ordinele nr. 522/2003 şi nr. 1820/2003 ale M.F.P. De asemenea, în concordanţă cu aceste acte normative a fost emisă procedura internă din 2005 pentru reglementarea efectuării activităţii de inspecţie.
Pentru considerentele expuse, constatând ca nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.O.O. împotriva sentinţei civile nr. 707/ CA din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1597/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1678/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
