ICCJ. Decizia nr. 1558/2007. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1558/2007
Dosar nr. 6327/2/2005
Şedinţa de la 14 martie 2007
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii P.I., B.R., Ş.L., P.L., B.M., I.L., L.C., G.C., C.M., F.N.A., P.C., I.A., G.C., P.D., F.P., R.B., N.C.F., N.A.M., T.M., M.B., H.R., P.G.F., I.I.M., D.C., HG, H.D., B.S., B.A., B.L., L.A., P.D.I., B.M.I., Ş.D., R.L., A.A., A.B., V.S.I., P.R., D.M. şi intervenientul N.C.B. au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Timişoara, M.J., M.F.P., solicitând Instanţei să dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru perioada 11 aprilie 2002 – 30 aprilie 2004, actualizată la zi cu rata inflaţiei şi la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizaţia brută lunară pe perioada 1 mai 2004 – 31 decembrie 2004 actualizată la zi cu rata inflaţiei precum şi obligarea acestor pârâţi să calculeze începând cu data de 1 ianuarie 2005, drepturile salariale lunare cu adăugarea la indemnizaţia de încadrare brută lunară a sporului de 40%, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor să includă sumele ce li se cuvin în bugetul celor obligaţi la plată la prima rectificare a bugetului pe anul 2005 cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiş prin sentinţa civilă nr. 193/ PI din 10 februarie 2005 a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această sentinţă Instanţa a reţinut că legiuitorul le-a conferit Curţilor de Apel, prin norme de reglementare imperative, competenţa materială exclusivă în soluţionarea pricinilor având ca obiect drepturi salariale cuvenite magistraţilor mai exact nemulţumirea acestora privind modul de stabilire a drepturilor salariale.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2900 din 14 noiembrie 2006 a admis excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a cauzei şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Timiş.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 71 - 72 din Legea nr. 168/1999, art. 284 C. muncii şi art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., raportate la obiectul acţiunii, competenţa de soluţionare a cauzei în primă Instanţă aparţine Tribunalului Mehedinţi.
Examinând hotărârile date de cele două Instanţe în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii este de competenţa Tribunalului Timiş pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Din petitul acţiunii rezultă că pretenţiile reclamanţilor vizează drepturi salariale reprezentând 30%, respectiv 40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară conform OUG nr. 43/2002, în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000 aprobată şi modificată prin Legea nr. 27/2004 cu titlul de despăgubiri, nefiind aşadar în ipoteza unei cereri în legătură cu modul de stabilire a drepturilor salariale.
Astfel, potrivit art. 36 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 „magistraţii şi celelalte categorii de personal de specialitate prevăzute în această ordonanţă, nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării la organele de conducere ale M.J., C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ale D.N.A. ori, după caz, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva hotărârilor organelor de conducere se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ, a Curţii de Apel Bucureşti.
Procedura menţionată priveşte eventuala contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale (indemnizaţia de încadrare lunară, indemnizaţia de încadrare brută lunară, procentele prevăzute de lege pentru celelalte drepturi şi adaosuri) şi este condiţionată de existenţa unui act administrativ care să fi fost emis pentru concretizarea acestor drepturi, ceea ce nu se regăseşte în cauza de faţă.
În speţă, sumele solicitate sunt drepturi băneşti cu caracter salarial, iar solicitarea reclamanţilor de a fi plătiţi în mod egal şi nediscriminatoriu cu alte categorii de magistraţi reprezintă un litigiu în legătură cu executarea raporturilor de muncă respectiv un litigiu de muncă.
Este adevărat că aşa cum corect a reţinut şi Instanţa de Fond, în cauză suntem în prezenţa unui raport juridic atipic de muncă, întrucât în cazul magistraţilor nu se încheie un contract individual de muncă. Acestui raport juridic atipic de muncă îi sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 27/2006 care se completează cu prevederile C. muncii respectiv dispoziţiile art. 269 alin. (1) raportat la art. 166 C. muncii.
În raport cu cele prezentate, competenţa de soluţionare a cauzei de faţă aparţine Tribunalului Mehedinţi conform art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., art. 71 - 72 din Legea nr. 168/1999 şi art. 284 C. muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.I., B.R., Ş.L., P.L., B.M., I.L., L.C., G.C., C.M., F.N.A., P.C., I.A., G.C., P.D., F.P., R.B., N.C.F., N.A.M., T.M., M.B., H.R., P.G.F., I.I.M., D.C., HG, H.D., B.S., B.A., B.L., L.A., P.D.I., B.M.I., Ş.D., R.L., A.A., A.B., V.S.I., P.R., D.M., Curtea de Apel Timişoara, M.J., M.F.P. şi N.C.B. în favoarea Tribunalului Timiş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1565/2007. Contencios → |
|---|
